After 2

Capitolul 148.

"Doar arunc-o de-a lungul mesei ca să cadă într-unul din pahare, iar noi trebuie să bem din paharul în care a căzut mingea, echipa care atinge cu mingea toate paharele celuilalt câştigă." Tristan explică.

"Şi ce câştigă?" Întreb.

"Nimic, doar că nu te îmbeţi la fel de repede, pentru că nu trebuie să bei atâtea pahare." Râde.

"Începem noi." Steph spune.

Freacă, jucăuş, mingea albă de tricoul lui Tristan înainte să sufle pe ea şi să o arunce de-a lungul mesei. Atinge marginea paharului şi cade în cel din spate.

"Vrei să bei tu prima?" Zayn întrebă.

"Sigur." Am dat din umeri, ridicând paharul.

Când Tristan aruncă cealaltă minge de-a lungul mesei, ratează şi mingea cade pe podea, iar Zayn o ridică aruncând-o în paharul de apă de lângă noi. Deci pentru asta e paharul cu apă.. E puţin cam neigienic, dar asta e o petrecere de facultate, la ce m-aş putea aştepta?

"Mda, tot eu sunt aia care nu se pricepe." Steph îl tachinează, iar el îi zâmbeşte.

"Începe tu." Zayn ordonă.

Prima mea încercare de a juca bere... ei bine vodcă de vişine acră... pong, merge destul de binişor, pentru că am reuşit să bag mingea într-unul din pahare de patru ori şi doar din prima tură.

Mă doare gura de la cât am zâmbit şi am chicotit către adversarii mei şi sângele parcă-mi cântă de la lichior şi de la faptul că ador să câştig, chiar şi la jocurile de facultate.

"Ai mai jucat înainte! Sunt sigură!" Steph mă acuză, ţinându-şi mâna pe-un şold.

"Ba nu, sunt doar pricepută." Râd.

"Pricepută?" Îşi bate joc.

"Nu fii geloasă pe abilităţile mele de jucat bere pong." Am spus, iar toată la lumea de la o distanţă de cinci metri, izbucneşte în râs.

"Oh Doamne! Te rog nu mai spune din nou abilităţi!" Steph spune, iar eu mă ţin de stomac, încercând să mă opresc din râs.

Jocul ăsta a fost o idee mai bună decât credeam. Cantitatea de alcool pe care-am consumat-o mă ajută şi mă simt lipsită de griji. Tânără şi fără griji.

"Dacă reuşeşti acum, o să câştigăm." L-am încurajat pe Zayn.

Cu câte pahare de alcool bea, cu atât pare să fie mai confortabil în jurul meu.

"Voi reuşi." Spune cu un zâmbet, mândru, pe faţă.

Mingea micuţă parcă taie aerul, căzând direct în ultimul pahar de pe partea lui Steph şi Tristan.

Am ţipat, sărind în sus şi în jos ca o idioată, dar nu-mi pasă deloc. Zayn aplaudă o dată, iar eu fără să gândesc îmi înfăşor braţele în jurul gâtului său, entuziasmată. Se împiedică, dar reuşeşte să mă prindă de talie înainte să cădem amândoi. A fost o îmbrăţişare inofensivă, doar ce am câştigat jocul şi sunt fericită. Complet inofensiv. Ochii lui Steph sunt imenşi când mă uit la ea, făcându-mă să mă uit în jurul camerei după Harry.

Nu e de găsit, dar şi dacă ar fi fost care-i faza? El e cel care m-a abandonat aici. Nici măcar nu îl pot suna pentru că îmi are telefonul în buzunar.

"Vreau o revanşă!" Steph strigă.

"Vrei să mai jucăm o tură?" Îl întreb pe Zayn.

Se uită prin cameră înainte să răspundă.