After 2

Capitolul 122.

Harry's POV.

Ținând-o pentru prima dată, pare ca și cum a trecut o viață, e mai bine decât am început să-mi imaginez. Fizic am simțit cum un potop de ușurare trecea prin mine, nu m-am așteptat să se întâmple asta. A fost atât de distantă, atât de rece în ultima vreme. Nu o învinovățesc, dar la naiba doare.

”Ești în regulă?” Am spus, în părul ei.

Își mișcă capul în sus și în jos în pieptul meu, dar continuă să plângă. Știu că nu e în regulă. Probabil mama ei i-a spus iarăși niște rahaturi pe care nu trebuia să i le spună. Știam că așa se va întâmpla, și sincer sunt bucuros pentru ce i-a făcut. Nu pentru că a rănit-o pe Tessa, dar pentru că a făcut-o să fugă înapoi la mine.

”Hai să mergem înăuntru.” I-am spus, aprobă, dar nu-mi dă drumul.

M-am forțat să-mi iau mâinile de pe ea mergând înăuntru. Fața ei frumoasă e cu urme negre și buzele și ochii îi sunt umflați. Sper că nu a plâns tot drumul.

Mi-am dat hanoracul jos de curând ce am intrat în hol, mi l-am tras peste cap dându-i-l ei. E ud de la zăpadă dar e mai bine decât să poarte doar rochia aia. Rochia aia. Normal aș avea fantazii cum i-aș da materialul subțire de pe ea dar nu azi, nu când e așa.

”Mersi.” Sughiță și și-l trage peste cap. Părul ei se încâlcește pe o parte, pare mai tânără ca de obicei. 

”Vrei să vorbești despre ce s-a întâmplat?” Mi-am luat șansa mică să o întreb când ieșim din lift și mergem spre apartamentul nostru..... adică spre apartament.

Aprobă, iar eu deschid ușa. Mama stă pe canapea, îngrijorarea îi cuprinde fața când o vede pe Tessa.

I-am dat o privire de atenționare, sperând că va ține promisiunea care a făcut-o acum câteva minute, să nu o bombardeze pe Tessa cu întrebări când se întoarce. Ia își ia privirea de pe Tessa și se uită la televizor, ca să pară că nu a observat-o.

”O să mergem în cameră pentru o vreme.” Am anunțat, iar mama aprobă.

Știu că o înnebunește să nu poată vorbi, dar nu vreau să o facă pe Tessa să se simtă și mai oribil.

M-am oprit lângă termostat pe hol ca să dau căldura mai tare, știu că moare de frig. Când intru în cameră, stă pe marginea patului. Nu știu cât de mult mă pot apropia de ea așa că aștept să spună ceva.

”Harry?” Spune slăbită.

A plâns tot drumul, pot spune după cât de răgușită e.

Când mă pun în fața ei, mă surprinde prinzându-mi tricoul și trăgându-mă spre ea. Cred că mama ei a făcut ceva mai mult decât să-i spună niște chestii nepoliticoase.Îmi ține bluza între mâini, în timp ce eu stau între picioarele ei.

”Tess... ce ți-a făcut?” Am întrebat-o în timp ce plânge din nou, împrăștiindu-și machiajul până pe marginea tricoului meu alb. Dar nu-mi pasă, măcar asta îmi va reaminti de ea când va pleca din nou.

”Tata.” Spune, iar eu mă încrunt.

”Tatăl tău?” Dacă a fost acolo...

”Tessa, a fost acolo? Ți-a făcut ceva?” Am întrebat-o printre dinți.

Dă din cap în semn de nu, iar eu mă aplec ca să-i ridic bărbia, forțând-o să se uite la mine. Niciodată nu e tăcută, chiar și când e supărată. De obicei atunci e cea mai vorbăreață.

”S-a mutat aici, și eu nici măcar nu am știut că a plecat, adică presupun că știam dar niciodată nu m-am gândit la asta. Nu m-am gândit niciodată la el.” Ea spune.

”Ai vorbit cu el?” Vocea nu îmi e la fel de calmă precum plănuiam.

”Nu, dar totuși ea a vorbit. A spus că nu va veni la mine, dar nu vreau ca ea să facă alegera asta.”

”Vrei să îl vezi?” Toate lucrurile care mi le-a spus despre bărbatul ăsta, au fost negative. A fost un bărbat violent, deseori o lovea pe mama ei în fața Tessei. Nu a rănit-o niciodată pe ea, dar de ce ar vrea să-l vadă?

”Nu.. adică nu știu. Dar, vreau ca eu să decid dacă da sau nu. Nu că ar vrea să mă vadă.”

Instinctul să-l vânez și să mă asigur că nu se apropie de ea mă cuprinde și trebuie să mă calmez înainte s-o fac.

”Nu mă pot abține, doar să mă gândesc. Dacă e ca și tatăl tău?”

”Ce vrei să spui?”

”Dacă e diferit acum? Dacă nu mai bea?” Speranța din vocea ei îmi spulberă inima, ei bine ce-a mai rămas din ea.

”Nu știu... de obicei nu se întâmplă asta.” I-am spus sincer. Văd felul în care gura i se întoarce în jos la sfârșit, dar continui.

”Dar poate ar putea. Poate e diferit acum?” Nu cred ce spun, dar cine sunt eu să îi spulber speranța?

”Nu știam că erai interesată de el?”

”Nu sunt, adică nu eram. Sunt doar nervoasă pentru că mama mi-a ascuns totul. Apoi Noah mi-a spus și ea s-a comportat ca și cum nici nu era treaba mea și apoi a vrut să mergem la cumpărături. Ce dracu e în neregulă ea?” Își șterge nasul cu mâna, iar eu mi-ar ridicat tricoul ca să îl folosească.

În timp ce-și șterge nasul și fața de tricoul meu, pare puțin rușinată, dar continuă.

Mama Tessei e singura femeie care ar vorbi de fostul ei soț și apoi ar spune să meargă la cumpărături. Mi-am ținut gura despre Noah fiind acolo, chiar dacă mă enervează. Se pare că nu vrea să plece.

”E în regulă că sunt aici, corect?” Întreabă și se uită în sus la mine.

”Da.. sigur. Poți sta oricât ai nevoie. Oricum e și apartamentul tău.” Am încercat să zâmbesc și surprinzător ea îmi întoarce gestul înainte de a-și șterge din nou nasul de tricoul meu.

”Ar trebui să am un dormitor la cămin săptămâna viitoare.”

Am aprobat, dacă vorbesc aș sfârși implorând-o patetic să nu mă părăsească din nou.

”O să mă duc să mă spăl.” Îmi spune.

Pare mult mai bine decât era când a fugit la mine în parcare, și îmi place să cred că e așa pentru că e aici, cu mine.

A/N: Deci, partea mea favorită din After e atunci când au fost la nuntă și din After 2, e partea de Crăciun, când Harry îi dă Tessei un cadou mai special, dar nu vă spun ce cadou pentru că asta se va întâmpla mai încolo. Mersi de comentarile acordate în capitolul precedent, câteodată mă simțeam ciudat să văd că majoritatea lumii votează, dar nu comentează niciodată..