After 2

Capitolul 110.

"A fost aşa uimitor, mulţumesc că m-ai adus şi pe mine." i-am spus lui Christian în timp ce intram în lift. 

"A fost plăcerea mea, serios, eşti una dintre angajaţii mei preferaţi. Intern sau nu, eşti foarte strălucită." mă complimentează şi eu zâmbesc.

"A fost mai mult decât incredibil. Chiar cred că editura digitală e cel mai important lucru în publicare şi va continua să crească, e mult mai convenabil şi uşor pentru cititori ca să acceseze paginile. E uriaş, şi continuă să se dezvolte." am bătut câmpii.

"Da, sunt de acord. Putem folosi multe informaţii din cele pe care le-am primit în seara asta ca să ajutăm Vance să crească chiar mai mult, imaginează-ţi câţi de mulţi clienţi noi vor apărea." Domnul Vance aprobă.

"Okay, aţi terminat?" Kimberly ne tachinează şi îşi înfăşoară braţul pe lângă a lui Christian.

"Haide să ne schimbăm şi să lovim oraşul! Ăsta e primul weekend de multe luni de când avem o soră." se bosumflă jucăuş.

"Da, doamnă." zâmbeşte în jos la el. Sunt bucuroasă că a găsit-o după ce soţia lui a murit. A primit o a doua şansă la fericire. M-am uitat spre Trevor şi el îmi dă un zâmbet mic. 

"Am nevoie de o băutură." spune Kimberly.

"Şi eu." zise Christian.

"Okay deci ne întâlnim pe hol în treizeci de minute şi şoferul ne va lua din faţă." Christian spune şi eu aprob.

Când am ajuns din nou în camera mea mi-am pornit ondulatorul ca să-mi aranjez părul şi să-mi adaug mai mult machiaj pe faţă. Am periat umbrele negre de pe gene uitându-mă în oglindă. Arăt greu pentru mine dar nu prea greu. Mi-am liniat ochii cu un creion negru adăugând puţină roşeaţă obrajilor mei înainte de a-mi aranja părul. Am verificat ora, trebuie să fiu jos în zece minute. Rochia bleumarin pe care o port în dimineaţa aceasta arată chiar mai bine cu machiajul meu închis şi părul aranjat. Îmi doresc ca Harry... nu. Nu o fac. Mi-am repetat încălţându-mi pantofii cu toc. Mi-am luat telefonul mobil şi poşeta înainte de a părăsi camera pentru a-mi întâlnii prietenii, sunt prietenii mei? Nu ştiu dar simt că Kimberly îmi este, şi Trevor e foarte drăguţ, doar că nu ştiu despre Christian. E şeful meu. Vance e prietenul lui Ken aşa că e mult mai bătrân decât mine, ştiu că e mai tânăr decât Ken, doar că nu sunt sigură cu cât. Nu ştiu nici vârsta lui Kimberly dar ştiu că Trevor are douăzeci şi patru de ani. Mereu am fost matură pentru vârsta mea, o trăsătură care întotdeauna mi-a făcut probleme în a-mi face prieteni de vârsta mea. În drumul spre lift ăn josul holului, i-am trimis un mesaj lui Liam spunându-i că mă distrez minunat în Seattle. Îmi e dor de Liam şi sper că putem rămâne apropiaţi din moment ce eu şi Harry nu mai suntem împreună. Nici măcar nu sunt sigură dacă ai putea numi relaţia noastră o relaţie reală din moment ce totul a fost bazat pe minciună. Când am păşit din lift am zărit părul brunet a lui Trevor, lângă uşă. Poartă pantaloni negrii de stofă şi un pulover crem. Îmi aminteşte de ceva Noah ar purta. Când ochii săi mă zăresc i se măresc şi face un sunet dintre un tuşit şi un scâncet. Nu mă pot abţine decât să râd puţin în timp ce obrajii săi se înroşesc. 

"Eşti... eşti foarte frumoasă." spune şi eu zâmbesc.

"Mulţumesc, nici tu nu arăţi prea rău." l-am complimentat şi roşeaţa din obrajii lui se aprofundează. 

"Mersi." murmură emoţionat. E un lucru ciudat să-l văd atât de emoţionat. De obicei e atât de colectat şi ordonat.

 "Uite-i!" am auzit-o pe Kimberly spunând.

"Uau Kim!" am spus arătând spre faţa mea. Arată uimitor într-o rochie roşie care ajunge doar până la jumătatea coapselor sale. Părul ei scurt e îndreptat şi arată clasic totodată sexy.