After 2

Capitolul 128.

Cântecele pentru capitolul ăsta sunt: Chris Young- You, The Fray- All That Once, The Fray- You Found Me.

Lectură plăcută! 

”Ar trebui să mergem cu mama ta afară?” L-am întrebat după câteva momente de liniște.

”Nu.. Haide doar să stăm așa puțin.” Spune.

”În regulă.” L-am ascultat bucuroasă.

Știu că eu și Harry încă avem lucruri de rezolvat, dar mă simt atât de împăcată acum, atât calmă, atât de bine. Îmi fac griji de ce vor crede alții, în special sunt îngrijorată de reacția mamei, dar o să am grijă de asta la momentul potrivit. Sper că faptul că nu îmi voi petrece Crăciunul cu ea pentru prima dată în optsprezece ani va acapara furia pe care o are către mine și Harry pentru că suntem împreună din nou, și sincer dacă nu se va întâmpla asta nu-mi pasă. Ei bine, îmi pasă, dar m-am săturat de lupta asta dintre noi două. Nu pot să continui să mă cert cu ea din cauza deciziilor mele, și e imposibil să o fac fericită. Și am renunțat să mai încerc.

Mi-am sprijinit capul pe pieptul lui Harry, iar el îmi prinde coada și îmi răsucește firele de păr între degete. Mă bucur că am împachetat toate cadourile, a fost oricum destul de stresant să le fac pe toate în ultimul moment. Rahat. Nu i-am cumpărat lui Harry un cadou! Oare el mi-a luat unul? Probabil că nu, dar acum că suntem din nou împreună... sau ceva de genul pentru prima dată... mi-e frică că el mi-a luat un cadou, iar eu nu i-am luat nimic. Ar fi trebuit să-i iau ceva înainte. Oricum ce-aș putea să-i iau?

”Ce e în neregulă?” Întreabă și își pune mâna pe bărbia mea, întorcându-mi fața spre a sa.

”Nimic..”

”Nu cumva... nu vrei să... știi tu... nu te-ai răzgândit, nu?” Vocea îi e joasă și nesigură.

”Nu.. nu. Doar că.. Nu ți-am cumpărat un cadou.” Am recunoscut.

Zâmbește, și ochii săi îi întâlnesc pe-ai mei.

”Ești îngrijorată că nu mi-au cumpărat un cadou de Crăciun?” Râde.

”Da.. Ar fi trebuit să îți iau ceva, nu știam..”

”Tessa, sincer mi-ai dăruit destule. Îngrijorându-te de un cadou de Crăciun e ridicol.”

”Ești sigur?”

”Pozitiv.” Râde din nou.

Încă mă simt vinovată, poate ar trebui să îi iau ceva când mallul se deschide, după Crăciun. Oricum o să fiu la Liam de Crăciun. Îmi doresc ca Harry să se mai gândească la oferta lui.

”O să îți iau ceva foarte tare de ziua ta de naștere?” Am dat din umeri și el își aduce din nou mâna spre fața mea. Îmi atinge buza de jos cu degetul deschizându-mi gura și mă aștept să mă sărute din nou.

Dar în schimb, buzele sale îmi ating nasul și apoi fruntea într-un gest foarte dulce.

”Nu prea îmi țin zilele de naștere.” Îmi spune.

”Știu.. nici eu.” Ăsta e unul din puținele lucruri pe care le avem în comun.

”Harry?” Vocea lui Anne se aude când o bătaie în ușă sună.

El mârâie și își dă ochii peste cap în timp ce eu mă dau jos din poala sa.

”Nu te-ar omorî dacă ai fi mai amabil cu ea, nu te-a văzut de un an.”

”Nu sunt rău cu ea.” Spune și știu că de fapt știe.

”Doar încearcă să fii puțin mai drăguț, pentru mine?” Am dat din gene într-un mod dramatic, iar el zâmbește.