After 2

Capitolul 103.

”Mă simt oribil pentru perete, m-am oferit să-l repar dar Ken refuză să mă lase.” i-am spus lui Liam în timp ce-mi periam părul ud. Dușul chiar nu m-a relaxat cum am sperat. Nimic nu pare să calmeze durerea constanta din mine. Pare să fie infinită.

”Nu-ți face griji despre asta. Ai multe pe cap acum.” Liam se încruntă mângâindu-mă pe spate.

”Nu pot înțelege cum viața mea a ajuns în felul ăsta, cum am ajuns eu în punctul ăsta. Acum trei luni în urmă am avut totul în regulă, totul avea sens. L-am avut pe Noah, care nu ar face niciodată ala ceva, am fost apropiată de mama și am avut ideea asta cum ar fi viața mea și acum nu mai am nimic. Literalmente, nimic. Nici măcar nu mai știu dacă ar trebui să mă mai duc la Vance pentru că Harry ori va veni acolo ori îl va convinge pe Domnul Vance să mă concedieze doar pentru că poate.” cel puțin lacrimile s-au oprit.

”A stricat totul, chiar a făcut-o. El nu a avut nimic de pierdut și eu am avut, l-am lăsat să-mi ia totul. Viața mea înainte de el a fost atât de simplă și decisă acum după el.. e doar.. după (after).”

”Nu poți renunța la stagiatura ta, a luat destul de la tine. Nu-l lăsa să-ți ia și asta, te rog.” mă sfătuiește.

”Lucrul bun despre viața de ”după” (after) el, e că poți face ce vrei, poți să o iei de la capăt.” încearcă să mă încurajeze.

”Doar te rog ascultă-mă în legătură cu stagiatura.” el imploră.

Știu că are dreptate dar nu e chiar așa simplu. Tot din viața mea e legat de Harry, chiar și vopseaua de pe nenorocita mea de mașină. A devenit cumva șirul care a ținut tot din viața mea împreună și în absența lui sunt lăsată cu molozul care odată a fost viața mea.

”Te las să te odihnești.” Liam spune îmbrățișându-mă, mergând spre ușă.

”Crezi că asta se va opri vreodată?” l-am întrebat și el s-a întors.

”Ce?”

”Durerea?” aproape am șoptit.

”Nu știu.. Îmi place să cred că da.” îmi răspunde și îmi dă cel mai reconfortant zâmbet, jumătate încruntându-se.

Știu că se va opri, dar dacă nu, știu că nu voi supraviețui.

.....

Am stat în pat holbându-mă la tavan până mi-a sunat alarma la ora cinci. Trebuie să plec cu o oră mai repede ca să îmi pot cumpăra haine și machiaj. Totodată trebuie să găsesc un loc în care să-mi periez dinții, ar trebui să fie amuzant. Nu am nici o idee cum o să-mi iau hainele din apartamentul... lui Harry. Chiar acum cred că ar fi mai ușor să las totul acolo și să-mi cumpăr lucruri noi doar să nu trebuiască să-l văd.

M-am forțat să mă ridic din pat și să merg la mașină, lăsând un bilet în care le-am cerut scuze din nou lui Ken și lui Karen pentru groapa pe care a lăsat-o Harry în peretele lor.

Am crispat la reflecția mea din oglinda din spate, ochii îmi sunt încă roșii și au cercuri întunecate. O să am nevoie de mai mult machiaj decât am crezut. Mă voi duce la Walmart, singurul magazin deschis la ora asta și o să cumpăr tot ce îmi trebuie. Nu am puterea și nici energia pentru a face un efort în aspectul meu.

Când ajung la Vance Kimberly se miră când mă vede. Am încercat să mimez un zâmbet pentru ea dar sare de la biroul său.

”Ești bine?” întrebă frenetic.

”Chiar așa rău arăt?” am dat din umeri, slăbită.

”Nu, desigur că nu. Doar că arăți.. epuizată.” minte. Știu cât de teribil arăt.