Capitolul 166.

7.1K 307 24
                                    

”Ce dracu’ ar trebui să însemne asta?” Strigă.

”Știi exact ce înseamnă. Nu vrei să ai un viitor cu mine.”

”Cine a spus asta?”

Ăsta va fi cel mai lung drum din viața mea.

”Tu.” Rămân calmă.

Trebuie să rămân tare și să nu-i permit să mă calce.

Pare confuz pentru o secundă, apoi își revine.

”Am auzit ce i-ai spus lui Smith, că nu vrei să te căsătorești cu mine niciodată.”

”La dracu’, normal că m-ai auzit.” Oftează.

Rămân tăcută.

”Știi deja ce cred despre asta, ți-am zis de atâtea ori, așa că de ce nu poți înțelege?”

”Vreau doar să știu exact ce vrei tu să se întâmple cu noi.”

”Nu știu, Tessa, indiferent de ce se va întâmpla, se va întâmpla.”

”Asta nu-i îndeajuns de bine pentru mine.” I-am spus.

Cel puțin nu mai țipăm unul la altul.

”Ei bine, va trebui, pentru că asta e tot ceea ce primești.” Își ridică vocea.

N-am țipat...

”Mereu faci asta! Spui ceva de genul și te aștepți să accept și să trec peste. Ăsta-i și viitorul meu, iar dacă tu nu vei face parte din el, trebuie să știu acum, pentru a nu-mi mai pierde timpul cu tine!” Exclam.

”Îți pierzi timpul? Dacă cineva își pierde timpul, acela sunt eu!” Se răstește înapoi în tmp ce parchează mașina.

Imediat după asta, ies din mașină, neașteptându-l să închidă motorul. Aud bocancii săi lovindu-se de beton după ce trântește portiera mașinii.

”Cum spui tu, îți pierzi timpul!” Mă întorc.

”Ei bine, tu nu! Doar cauzezi probleme atunci când nici nu sunt.” Spune și intrăm amândoi pe hol.

Slavă Domnului, holul este gol, ultimul lucru de care aveam nevoie e să ne dăm și în spectacol.

”Eu nu cauzez probleme, încerc să vorbim despre viitorul meu cu tine, însă crezi că poți doar să închizi subiectul și să nu vorbești despre asta.”

”Crezi că dacă ești beată poți să-mi vorbești așa?” Apasă pe butonul din lift după ce intrăm în el.

”Voi vorbi cu tine cum vreau eu, la fel cum faci și tu.” Anticipez.

Aș vrea să pot fii așa și când sunt trează.

”Discuția asta s-a terminat.” Părăsește liftul, iar eu-l urmez.

Aștept până intrăm în apartament ca să vorbim din nou.

”Ba nu. Trebuie să știu ce vezi tu pentru noi de acum peste un an... peste cinci ani?”

”Nu știu, Tess! Nu m-am gândit la asta.”

Ouch.

”La nimic?”

”Nu,  adică puțin. Mă gândeam că ar trebui să mergem în Anglia în curând dar, noi vorbeam de cât departe aş merge.”

”Deci, tu-mi spui că niciodată, nici măcar o dată, nu te-ai gândit la viitorul sau căsătoria noastră?”

”Ce naiba e cu tine de vrei să vorbești de nenorocita de căsătorie mereu? Ai nouăsprezece ani, pentru numele lui Dumnezeu, e puțin sufocant!” Strigă, iar stomacul meu parcă mi se răstoarnă.

After 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum