After 2

Capitolul 124.

Când mă trezesc, deja transpir. Capul lui Harry e pe stomacul meu și brațele îi sunt în jurul înfășurate în jurul meu. Probabil brațele îi sunt deja amorțite de la greutatea corpului meu. Picioarele îi sunt împreunate cu ale mele și sforăie ușor. Am luat o gură mare de aer, ridicându-mi cu grijă mâna ca să îi dau părul de pe frunte. Mă simt ca și cum nu i-am atins părul de așa mult timp, când de fapt doar de sâmbătă. Mintea mea continuă să joace evenimentele din Seattle ca un film în timp ce îmi pun degetele prin părul lui dezordonat. Își deschide ochii brusc, iar eu îmi dau mâna la o parte repede.

”Scuze.” Am spus, rușinată că am fost prinsă.

”Nu, mi-a plăcut.” Vocea îi e groasă de la somn.

Se ridică prea repede de pe mine, iar eu îmi doresc să nu-i fi atins părul ca încă să doarmă, ținându-mă.

”Am de făcut ceva azi așa că voi pleca în oraș pentru puțin.” Spune și își ia niște blugi negri din dulap.

”Bine..” Ce? Își ia cizmele și le încalță repede.

Am sentimentul să se grăbește să plece.

Am crezut că va fi fericit că am dormit în pat împreună și că ne-am ținut unul pe altul pentru prima dată într-o săptămână. Am crezut că se va schimba ceva, nu mult dar am crezut că va vedea am început să îmi schimb deciziile, că eram cu câțiva pași mai aproape de a-l ierta decât am fost ieri.

”Da..” Spune și își răsucește cercelul piercing-ul din sprâncene între degete înainte de a-și trage tricoul alb peste cap luând altul negru din dulap.

Nu spune nimic când iese, iar eu rămân aici derutată, din nou. Din toate lucrurile la care mă așteptam să se întâmple, el fugind de aici nu era unul dintre ele. De ce trebuie să lucreze chiar acum? Citește manuscrise, exact cum fac eu doar că el are mai multă libertate și își poate face munca acasă, deci de ce ar vrea s-o facă azi? Poate merge la bibliotecă? Amintirea a ce făcea Harry ultima dată când trebuia să „muncească” îmi face stomacul să se întoarcă cu susul în jos.

L-am auzit vorbind pe scurt cu mama sa înainte ca ușa să se închidă. M-am aruncat din nou între perne scuturându-mi picioarele ca un copil înainte de a mă ridica din pat. I-am luat hainele lui Harry de pe jos punându-le în coșul cu rufe mergând spre bucătărie ca să-mi fac niște cafea.

”Bună dimineața, dragă.” Anne șuieră.

”Neața, mersi că ai făcut cafea.” I-am spus luând paharul proaspăt cu cafea.

”Harry i-a spus că are ceva de lucru?” Spune, dar sună ca și cum întreabă nu spune.

”Da.. Mi-a spus asta.” Am spus.

Nu știu ce să mai spun.

”Mă bucur că e în regulă după noaptea trecută.” Vocea îi e plină de îngrijorare.

”Da, și eu. Nu trebuia să-l las să doarmă pe podea.” Am spus fără să gândesc.

Sprâncenele i se coboară în curiozitate, iar eu încerc să mă gândesc la ceva ca să mă scot din mizeria asta.

”Nu mai are coșmaruri când nu e pe podea?” Întreabă cu grijă.

”Nu, de fapt nu le are dacă..” Am spus amestecând zahărul în cana cu cafea.

”Dacă ești acolo.” Termină pentru mine.

”Da.. Dacă sunt eu acolo.” 

”Vrei să știi de ce le are? Știu că mă va urî pentru asta dar cred c-ar trebui să știi.”