After 2

Capitolul 168.

Aștept cu răbdare, în timp ce doctorul și asistenta îmi examinează și scanează fiecare centimetru din corp. Continuă să-mi reamintească că la viteza mea de douăzeci de mile pe oră, leziunile mele puteau fi mai rele. Douăzeci de mile pe oră pare puţin, asta până te izbești în spatele unei mașini în viteză.

Trec aproximativ două ore de când razele X m-au străpuns. Mă tot gândesc că, poate, Harry va trece prin ușă cu forța, încercând să-mi explice. Îmi va spune că n-a dormit și nici nu se va culca cu fata aia, că mă iubește și că poate avea un viitor cu mine. Mă va ține și-mi va săruta vânătăile și zgârieturile și-mi va spune cât de rău îi pare că a fost atât de crud. După încă o altă jumătate de oră, încep să realizez că probabil asta nu se va întâmpla și că e aşa de patetic ca măcar să mă gândesc la asta.

N-am vrut să-l chem pe Liam ca să plece de la școală, dar chiar nu vreau să fiu singură acum, iar el e și singura persoană care e acolo, pentru mine.

”Mă bucur că ești bine! Ce s-a întâmplat?” Liam întreabă când ajunge în camera mică a spitalului.

”Nu a fost chiar așa de rău… nu am fost atentă, cred, atunci când tipul din fața mea a oprit.” Îi explic.

”Totul pare în regulă, o vreme o să-ți fie rău. Ai o ușoară contuzie și o mulțime de vânătăi. Trebuie să iei acest medicament în mod regulat, în caz de durere, aplică unguentul la tăietura de mai sus de ochi, evitând celelalte, ești gata să pleci.” Doctorul îmi spune.

Măcar de mi-ar da ceva pentru gaura trepidantă din piept.

”Atunci putem pleca?” Îl întreb pe Liam, iar el aprobă.

”L-ai sunat pe Harry?” Mă întreabă.

”A fost acolo.” I-am răspuns.

”Ce vrei să spui? În mașină?”

”Nu, a ajuns acolo după. Cu o altă fată.”

”Ce?”

”A stat acasă la ea aseară, acolo a fost.” Stau pe patul de spital, punându-mi haina în jurul meu, astfel împiedicând rochia să se deschidă în fața lui Liam.

”Nu.”

”Ba da. Am văzut-o și chiar ea mi-a spus. Nu înțeleg de ce continui să mă implic în asta.” Îmi aduc degetele prin păr, dar mă opresc, tresărind.

”Totul mă doare.” Mă vait, Liam încercând să-mi zâmbească, dar eșuează grav.

Știu că vrea să zică ceva legat de Harry, dar, în schimb, n-o face. Mă ajută să stau și-mi ține hainele pentru a mă schimba ca să plec naibii de aici.

”Mă întorc imediat.” Îi spun și merg în interiorul băii mici.

Odată ce m-am îmbrăcat, mă uit în oglindă. Nu știu ce să cred chiar acum și nici nu pot gândi clar, chiar dacă am încercat, din cauza durerii. Înfăţişarea mea este distorsionată, umflături și vânătăi îmi acoperă fața și gâtul. Bine măcar că purtam centura de siguranță, trebuia să mă mai cert și pentru neglijența mea în timp ce conduceam. Trebuie să apelez la compania de asigurări mâine și să găsesc o modalitate de a strânge bani pentru repararea mașinii, care e distrusă din vina mea. Am o sumă de bani, întrucât Harry insista să plătească mereu facturile. Mă tot gândesc la infidilitatea lui Harry, dar o dar încerc să uit de asta cu toată puterea pe care o mai am. M-am săturat să fiu victima, sau să mă comport ca una. Asta li se întâmplă oamenilor mereu și nu e ca și cum n-am putut să prevăd toate astea, dar încă doare. Sunt mereu gata să îl iert, chiar după tot ce mi-a făcut, minciunile, pariul, secretele, comentariile jignitoare,pe  toate astea le-am iertat. Întotdeauna am cedat, dar el nu.