After 2

Capitolul 175.

Mă doare pieptul când mă uit la Christian care îşi strânge braţele în jurul lui Kimberly într-o îmbrăţişare şi o ridică de pe podea într-o îmbrăţişare iubitoare. Sunt atât de fericită pentru ea, chiar sunt. Îmi este greu să observ pe cineva care a obţinut ce a vrut, chiar dacă sunt foarte fericită pentru ei. Nu vreau să iau nici măcar un gram din fericirea ei, dar îmi e greu să mă uit când el o sărută pe ambii obraji, iar pe degetul ei alunecă un inel cu un diamant superb.

M-am ridicat din locul meu, sperând că nimeni nu va remarca lipsa mea şi merg în camera de zi, înainte ca lacrimile să îmi cadă.

A venit aici ca să mă tachineze, asta vrea de fapt. De ce altceva ar fi aici şi nu ar vorbi cu mine despre tot ce s-a întâmplat? Nu are niciun sens. M-a evitat în ultimele zece zile, iar acum apare aici, ştiind că voi fi şi eu aici. N-am vrut să vin aici, ar fi trebuit să conduc singură şi aşa aş fi plecat chiar acum. Zayn nu va fi aici până.. Zayn.

Zayn va veni după mine la opt, dar acum e de abia şapte jumătate. Harry îl va omorî, literalmente, dacă-l va vedea aici.

Sau poate că, nu o va face, poate lui nu îi pasă deloc.

Am găsit toaleta, iar apoi am închis uşa în urma mea. Îmi ia un moment pentru a observa comutatorul de lumini touch screen de pe perete. Tehnlogia din această casă e prea înaltă pentru mine.

Am fost absolut umilită când am vărsat paharul cu vin pe jos la vederea lui. El părea atât de indiferent, ca şi cum eu nu aş fi fost aici sau cât de ciudată este prezenţa lui. A fost chiar atât de greu pentru el? Şi-a petrecut primele zile plângând şi stând în pat, cum am făcut şi eu? Nu am de unde să ştiu dacă de fapt, nu se preface că nu e rănit.

Respiră Tessa. Trebuie să respiri. Trebuie să respiri, în ciuda cuţitului ascuţit din pieptul tău.

Mi-am şters lacrimile, iar apoi mi-am privit reflexia în oglindă. Nu m-am pătat cu machiaj, slavă Domnului, iar părul îmi este încă perfect ondulat. Obrajii mei au puţină culoare, dar într-un fel mă face să arăt mai bine, mai plină de viaţă.

Când am deschis uşa, Trevor stătea rezemat de perete, iar îngrijorarea era evidentă pe faţa sa.

"Eşti bine? Ai plecat de acolo destul de repede.” Spune şi face un pas înspre mine.

"Da, am nevoie doar de puţin aer.” Mint.

A fost o minciună proastă, nu are niciun sens să mergi la baie pentru a lua aer curat. Din fericire pentru mine, Trevor e un gentleman şi nu insistă asupra minciunii mele. În schimb, Harry ar fi făcut-o.

"Bine. Acum se serveşte desertul, dacă încă îţi mai este foame.” Îmi spune, în timp ce ne întoarcem pe coridor.

"Nu chiar. Dar, voi mânca ceva.” Am spus.

"De unde ştii?” Vocea lui Smith, răsună din interiorul camerei pe care lângă trecem.

"Pentru că, eu ştiu totul.” Harry răspunde.

Harry? În cameră cu Smith?

"Du-te.. eu.. ăăă.. vreau să vorbesc cu Smith.”

"Eşti sigură? Aş putea să te aştept.” Se oferă.

"Nu, sunt bine.” Îl refuz politicos, astfel încât, să pot trage cu urechea.

"Nu totul.” Spune Smith.

"Eu ştiu totul.” Vocea lui Harry răsună în timp ce, eu mă sprijin de peretele de lângă uşă.

"Va muri?”