Capitolul 141.

10.5K 289 21
                                    

Când Harry se întoarce de la aeroport sunt încă trează. L-am auzit aruncându-și hainele pe podea și urcându-se în pat, purtând doar boxeri. Își înfășoară brațele în jurul meu, încă o dată. Sunt încă puțin nervoasă pe el din cauza conversației noastre de mai devreme, dar brațele îi sunt reci și mi-a fost dor de el de când a fost plecat.

”Mâine mă întorc la muncă.” Am spus peste câteva minute, nesigură dacă e treaz sa nu.

”Știu.” Deci e treaz.

”S-a întâmplat ceva?” Am întrebat, parcă îl deranjează ceva.

”Nu, sunt doar obosit.” Spuse.

”Ok.. Abia aștept să mă întorc înapoi la Vance.”

”De ce?”

”Pentru că, îmi place și am fost liberă săptămâna asta, mi-e dor să lucrez.”

”Cam exagerezi.” Își bate joc, știu că își dă ochii peste cap chiar dacă nu îi pot vedea fața.

”Scuze că-mi iubesc stagiatura și că ție nu îți place locul tău de muncă.” Am zâmbit.

”Ba da îmi place, și am avut același loc de muncă ca și tine, dar am demisionat pentru ceva mai bun.” Se laudă.

”Îți place mai mult pentru că faci toată munca de acasă?”

”Mdea, ăsta e motivul principal.”

”Care e celălalt motiv?” 

”Am demisionat de acolo pentru că toată lumea credea că am primit jobul doar datorită lui Vance.”

Nu e o dezvălurie așa mare, dar e un răspuns mult mai onest decât mă așteptam să primesc. Mă așteptam să-mi răspundă cu un cuvânt sau două, despre cum nu-i place locul de muncă actual sau cum că era enervant.

”Crezi că oamenii credeau asta?” M-am pus pe spate, iar Harry se sprijină pe coate, uitându-se în jos la mine.

”Crezi că s-a supărat după ce ai plecat să lucrezi pentru altcineva?” 

”Nu, nu prea cred. Oricum angajații săi se plângeau de atitudinea mea.” Zâmbește. Zâmbetul îi e mult mai frumos în dormitorul pe jumătate luminat.

”De atitudinea ta?” L-am tachinat.

”Da, sunt foarte fermecător. Nu am nici o atitudine.” Zâmbește peste pielea mea.

Am chicotit, iar el zâmbește, punându-și fruntea peste a mea.

”Ce vrei să faci azi?” Întreabă.

”Nu știu, voiam să-l sun pe Liam și să merg la magazin.” 

”Pentru ce?”

”Ca să vorbesc cu el și să văd când ne putem întâlni. Mi-ar plăcea să îi dau biletele alea.”

”Cadourile sunt la ei acasă, sunt sigur că deja le-au deschis.”

”Nu cred că le-ar deschide fără noi.”

”Eu aș face-o.”

”Exact la asta mă refeream.” L-am tachinat.

”Crezi că.. Ce spui dacă mi-aș cere scuze... ei bine nu chiar.. dar, dacă l-aș suna, știi tu pe tata?”

”Cred că ar trebui să-l suni. Nu mă aștept să îți ceri scuze și sunt sigură că nici el nu o face, dar sincer cred că ar trebui să uiți ce s-a întâmplat ieri și să nu lași ca asta să vă ruineze începutul unei relații tată-fiu.” Știu că trebuie s-o iau ușurel când vine vorba de Harry și Ken.

After 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum