Dragoste la Mâna a Doua

Capitolul XXII

Lumina razelor de speranță mi-a fluturat printre pleoapele leneș închise, întredeschizându-le ușor. Imediat ce am făcut contact cu lumea reală, privirea mi-a rămas intact holbată în adâncul tavanului albastru al camerei. Am avut un vis ciudat. Era cu Zayn. Dar nu era o amintire. Și părea atât de... real.

La fel de real cum se simțea mirosul său în nările mele în exact acel moment. Țigări, parfum, și șampon, sunt sigură că fiecare îi aparține, de dragul vremurilor vechi.

La fel de real cum mă simțeam mergând pe aceeași rutină obișnuită. Îl simțeam pe el, dar nu lângă mine, ci în atmosferă. 

Am zâmbit strâmb, vrând ca visul să devină palpabil, vrând să fie real, iar Zayn să se afle dedesubtul meu chiar acum, îmbrățișându-mă strâns la pieptul său. Am închis ochii pentru câteva secunde, imaginându-mi atingerea brațelor sale în jurul mijlocului meu, imaginându-mi mirosul gelului său de duș și gustul săruturilor matinale. 

Am început să mă foiesc în plapumă, continuând să zâmbesc prostesc, de parcă asta ar face totul să se simtă mai bine. Apoi am tras aer în piept, și m-am hotărât să-mi deschid ochii.

Și nu mi-a venit să cred ce văd.

Eram în camera noastră. Eram în patul nostru. Eram în rutina noastră de demult. 

Dumnezeule.

Mâna mi-a țâșnit la buze, pipăindu-le de parcă tocmai mi-am primit primul sărut. 

Dumnezeule.

A fost real. A fost real. 

Imediat, m-am găsit rătăcind cu privirea prin camera mai curată și neatinsă ca niciodată. Unde era? Aseară era în brațele mele. Unde ar fi putut pleca?

M-am înfofolit strâns în plapumă, căutând sfioasă orice fel de sunet. Mă așteptam ca orice ușă în relație directă cu această cameră să se deschidă. Și atunci, atunci ce se întâmplă? Oh, fir-ar. Ce îi spun? Iar fac pe proasta cu limbajul de abia-m-am-sculat pe care se pare că-l uzez de cam multe ori, în situații total nepotrivite. Dar oare ce îmi va spune el? 

Brusc, aș fi vrut ca întâmplările să nu fi fost reale. Era mult prea complicat. Nu aș fi vrut ca totul să decurgă în modul în care a decurs. Nu aș fi vrut ca Zayn să se fi îmbătat. Nu aș fi vrut să sufere atât. Nu aș fi vrut ca cea mai sinceră persoană din ultimul timp să-mi îmbârlige și mai tare mintea; de ce nu poate fi Lev un simplu tânăr cu care m-am întâlnit în tren? 

Am oftat, încercând să nu-mi țin respirația în timp ce mă holbam la fiecare cale de acces pe rând. M-aș fi așteptat la ușa de la baie, dinspre hol, sau chiar de la balcon să se deschidă în orice clipă iar pe ea să intre Zayn. Un alt Zayn, luând în calcul posibilitatea care spune că își amintește ce s-a întâmplat aseară. 

Mi-am petrecut următoarea oră stând cu ochii în patru, până ce vederea mi s-a încețoșat, dând semne clare de oboseală. Oftând pentru a nu știu câta oară în această dimineață, m-am ridicat lent din pat, având grijă să nu-mi rup niciun membru înțepenit în timp ce încercam să mă întind. Cu stupoare am observat că prosopul în care am fost învelită atunci când am ieșit din duș a dispărut, lăsându-mi trupul complet descoperit la vederea luminii dintre perdele. 

Într-un gest instinctiv, mi-am încrucișat mâinile deasupra corpului, încercând să acopăr cât mai mult. Am dormit cu Zayn. Probabil a plecat când s-a trezit, dar sunt sigură că m-a observat. După faptul că prosopul meu e îmbârligat în pătura de la picioarele patului, îmi imaginez că nu s-a chinuit să mă învelească.