Dragoste la Mâna a Doua

Epilog III

Perspectiva lui Beatrice:

Mi-am deschis brusc  ochii. Două bătăi în ușă mă treziseră. Am continuat să-mi flutur pleoapele pentru a scăpa de pânza pusă peste noapte.

– Intră, am îndemnat răgușit.

Bătăile nu au încetat. Mi-am dres glasul, rostind mai clar:

– Intră!

Bătăile s-au întețit, devenind ritmate. Cadența îmi amintea de...

M-am ridicat din pat, ignorând amețeala care m-a cuprins brusc. Am conștientizat singurătatea din acea cameră. Altfel erau nopțile ca aceasta, în care îl știam pe Harry pe drumuri, în turneu... și îi înlocuiam brațele cu un animăluț de pluș. Melodia loviturilor în lemn mi-a amintit de ce eram în picioare. Da, da, vin acum, am transmis mental.

Grăbindu-mă să apăs pe clanță, așteptând curios să văd cine și de ce insistase atât, am realizat cu ce melodie aducea ritmul bătăilor de mai devreme... 

Happy birthday to you.

– LA MULȚI ANI! au erupt voci mixte, împreună cu fluiere claxonante și pocnituri de confetti.

Am tresărit, surprinsă.

Da.

Mi-am amintit că era ziua mea.

Tortul pe care Kath îl înălța la piept îmi amintea și a câta – făceam 10 ani.

Fetele din față au început să râdă de reacția mea surprinsă. Dar era o surpriză, în fond, nu-i așa? Amy s-a decis să-mi explice:

– Am preferat să te lăsăm să faci ochi, Harry știe ce greu te trezești din somn.

Un chicot s-a auzit din spate, chicot atât de cunoscut mie... N-a fost nevoie să mă ridic pe vârfuri ca să observ cârlionții ce se înălțau falnic printre ceilalți care păreau oompa-loompa pe lângă el. Crețul deja străbătea cei câțiva oameni care ne despărțeau.

– Hally! am izbucnit fericită.

M-am aruncat în brațele lui, strângându-l cu putere. Era prima noastră revedere din ultimele două luni. Am observat că ceilalți ne priveau cu drag.

– La mulți ani, Beezus, mi-a șoptit la ureche.

– Asta da surpriză! am spus, iar ceilalți au început să râdă. Și abia aștept să gust din ăla.

M-am îndepărtat de Hally pentru a privi îndeaproape tortul. Kath, suportul, a chicotit.

– Harry l-a făcut.

Sprâncenele mi-au sărit în sus de surprindere, stârnind râsete din nou.

– Cu Belly. Ca pe vremuri.

Fix în spatele surorii mele, Annabelle zâmbea cald, ținând în brațe un prunc de 11 luni care se juca cu lănțișorul ei în formă de inimioară. Lângă ea, Zayn stătea aplecat, creând cu totul imaginea perfectă a unei familii fericite.

– Bun, deci fii atentă, mi-a atras Kath atenția. E ora 8:45 (ora 8:45?! m-au trezit la ora 8:45 în vacanță!? au înnebunit!), vreau să fii gata până la ora 9 și un sfert, fiindcă avem o zi lungă. Te așteptăm jos. Îmbracă-te comod.

Mulțimea din fața camerei mele a început să se răsfire de-a lungul holului, probabil grăbiți să ajungă ei primii la parter. Amuzant. Rămânând ultima, înainte să părăsească și ea locul, soră-mea a precizat în șoaptă:

– Și fă un duș.

Am început să râd. Simțuri de femeie gravidă...