Capitolul XVIII

1.6K 72 45
                                    

(Deschide melodia doar când te simți pregătit/ă)

De afară, se vedea lumină doar la etaj. Am intrat silențios în casă, întâmpinată de întuneric total. S-a auzit un brusc țipăt sugrumat venit pe scări, urmat de râsete isterice. Un zâmbet mi-a săltat pe buze în timp ce m-am descotorosit de ghetele butucănoase și am zbughit-o sus, sărind câte trei trepte. Când am deschis ușa încăperii de unde proveneau sunetele și voiam să intru, pragul mi-a oprit mișcarea, propulsându-mă pe covor.

– Aa! Să-mi mănânci chiloții! am înjurat pițigăiat... adresându-mă pragului.

Cu același zâmbet ascuns de o oarecare frustrare usturătoare pe buze, am găsit... 7 fete împrăștiate pe patul, scaunul de la birou și podeaua din camera lui Beezus. Râsetele s-au prefăcut în zâmbete odată cu o mică expresie surprinsă pe fața fiecăreia. 

– Ce intrare spectaculoasă! a glumit Kate, iar camera s-a umplut de râsete înalte de adulți copilăroși.

Studiind micul grup, le-am zărit pe Kate, Amy, Dani, El, Kale, Beatrice și... o brunetă creață cu trăsături fine care are o figură foarte familiară. Hm.

– Oh! a exclamat Dani, sărind ca o bunică ce a uitat să pună pe masă și pâine la un festin. Belly, ea e Madeline. Madie, fă cunoștință cu Annabelle Ma-ăă, Weast.

Încă un lucru pe care mi-l amintesc prea bine e că obișnuisem să mă prezint și să fiu prezentată sub numele Malik. 

Lăsând nostalgia la o parte, i-am zâmbit necunoscutei. 

– Mâine trebuie să ajungă în același loc ca Amy, apropo, a mai explicat El, în timp ce i-am strâns ferm mâna fetei.

Deci e la Design Interior sau Arhitectură. Mi-a zâmbit înapoi. 

– Oh hei, mai țtie țineva de țe țunteți aiți? și-a dres o voce de pitic glasul, atrăgând toate privirile către ea.

– Ah! a făcut Kale, apoi și-a dres glasul, făcând pe un ton înalt: Naani, naaani, puuiu' maaamei...

Beez s-a strâmbat, deranjată, apoi și-a dus ambele mâini la urechi, apăsând.

– Mai uțor, țophrano, că mă ațurzesti!

Camera a explodat în râsete pe care părea că fiecare și le-a reținut destul. Nici nu știu de ce râdeam, dar părea amuzant.

– Ce naiba, Beatrice, vrei să-ți dansăm?! s-a revoltat Kate, iar fetița s-a luminat brusc la față.

Toate privirile au fost îndreptate către Danielle, care a făcut un gest de retragere din mâini și ne-a mânuit către altcineva. M-...adeline?

– Oo nu, s-a scuzat Madeline, târșâind rulmenții scaunului de covor în timp ce se îndepărta împingând. Nu, Dani, știi prea bine că nu am să fac asta.

Am chicotit.

– Madie, eu nu știu să dansez balet, a răspuns Dani, iar victimei i-a căzut fața. Oh haide! 

Madeline a dat dezaprobator din cap, dar Amy deja s-a deplasat până la calculator, aplecându-se pentru a tasta ceva pe YouTube.

– Yiruma! a strigat Dani peste umărul lui Madeline, iar Amelie a tastat cât ai zice „pește” fără să aștepte protestele tipei tocmai pusă la punct.

– Dar nu vreau să...

– Beatrice, hai mai bine să facem altceva, m-am întors către fetița înfofolită în plapumă, zâmbind.

Cred că toate își țineau respirația, iar sprâncenele mi s-au ridicat, inducându-le mai mult în suspans. Am continuat pe un ton cât mai calm și liniștitor posibil, dorindu-mi din toată inima să nu stârnesc râsete:

Dragoste la Mâna a DouaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum