Dragoste la Mâna a Doua

Capitolul XXXIX

Perspectiva lui Katherine:

Bună dimineața, rază de soare străvezie care-mi luminează matinala înfățișare în fața lui 24 decembrie! Bună dimineața, cafea dornică să-mi înlăture cearcănele care oricum nu se mai văd, de la un timp! Bună dimineața, micuță ființă cu păr drept care surâde îmbrăcată în puloverul ei preferat din șifonierul iubitului meu! Bună dimineața, fețe somnoroase de prieteni niciodată matinali, însă acum preocupați grav de realizarea acestei vacanțe!

Bună dimineața... Annabelle veșnic absentă la tabloul creat...

Oh, frățioare... Ce Dumnezeu se întâmplă cu ființa asta? Înțeleg că s-a certat cu Zayn – care, la rându-i, lipsește în permanență – dar cu noi ce-o avea? Nu e moment pe care să-l petreacă împreună cu măcar jumătate din grup, și chiar de s-o ivi vreunul când să coboare în sufragerie sau să-și mai caute câte ceva de ronțăit prin bucătărie, acel telefon nu îi dispare dintre degete. Dumnezeule! Cineva trebuie să-i spune că exagerează!

Și evident, cu toții știm cu cine conversează. Cu toții știm că acel brunet încearcă și prea bine reușește să o ia de lângă noi, s-o împăturească în atitudinea lui de sânge-albastru și s-o țină doar pentru el. Oricâtă înțelegere aș încerca să am pentru el, mă calcă pe nervi de fiecare dată când îmi dovedește că Annabelle îl va considera veșnic pe el pe primul loc – de ce? fiindcă el nu are destule probleme proprii, și stă să i le rezolve lui Belly; fiindcă i-a deschis calea în fața unei alte găști, de skateri, care o iau de lângă paletele cu machiaj și tocurile pe care i le împrumut eu, și în loc îi pun plăci și shoesi originali Nike în brațe; fiindcă e la Psihologie, și în concluzie, va ști întotdeauna ce să spună ca să o aducă în favoarea lui – pun pariu că e atât de documentat încât știe chiar și ce gândesc eu acum. Dar ghici ce, veșnic opozant al familiei noastre? Noi am avut amintiri cu Annabelle la care tu nici în două vieți nu ai visa. Noi îi merităm atenția, nu fundul tău de fals rus aristocrat. Deci te rog, retrage-te, și dă-ne ce ni se cuvine.

Doamne, numai când mă gândesc cum o joacă pe degete, simt cum se aprinde frustrarea profund înăuntrul meu.

– Tipul ăsta trebuie să stea departe de ea, jur, continuam să bolborosesc în fața ascultătoarelor mele.

Ne strânseserăm fetele casei, în camera mea (și a lui Beezus și a lui Harry), așa încât le aveam întinse la picioarele patului pe Amy, Kale, Madie și frumoasa mea surioară, care mă priveau fie îngrozite, fie plictisite de subiect. Dar aveam dreptate!

– Nici eu nu înțeleg de ce se tot ține de el, m-a aprobat Kale, strâmbându-și colțurile gurii. Dar în fine, e alegerea ei.

Nu e alegerea ei! am vrut să strig, dar Madie m-a întrerupt, făcând-o pe apatica Amy să se amuze copios:

– Dacă nu deranjez, despre cine e vorba?

Am trecut peste râsul aiurit al blondei.

– Despre nepotul reginei, ai auzit vreodată de o așa regalitate? Nu, așa mă gândeam și eu. Un neica nimeni, și Annabelle stă cu nasu-n fundul lui ca și cum s-ar căca aur.

– Băăăăi, limbajul! s-a trezit Kale deodată, făcându-mi semne către Beatrice, care nici măcar nu era atentă la conversație.

Totuși, involuntar, mi-am dus mâna la gură, jenată că m-am lăsat purtată de val într-un așa hal. La toată scena, Madie a părut profund neconvinsă, iar Amy doar a pufnit din nou în râs, dând dezaprobator din cap. Acum se mai și râde la acest subiect!