Dragoste la Mâna a Doua

Nota Autorului

8 pm 25/1/2015

Mulțumiri... Mulțumiri, mulțumiri, mulțumiri... 

Ție, cititorule, îți sunt cel mai profund recunoscătoare pentru toate gândurile bune transmise de când ai intrat în această poveste, alături de mine. Sunt de la tine? Am presupus. Eu oricum le primesc și le simt adânc. Dă-mi voie să îți mulțumesc pentru ele. Sper că primești înzecit înapoi; cel puțin încerc.

Din momentul în care m-am apucat de scris DMD, am avut un singur scop: să dau mai departe ce știu, să îți ofer motive pentru a te îndrăgosti de mintea altora, să însuflețesc speranță, să îți spun ce mi-a luat mie ani să învăț – într-un cuvânt, să împărtășesc. Am primit nenumărate complimente pe parcurs (pe care n-aș fi putut să le apreciez mai mult!) și îmi place să cred că am reușit, măcar ocazional, să îți induc anumite sentimente.

Dar, totuși, mi-ar plăcea enorm să discut sau măcar să lecturez ce ai învățat, ce ai desprins tu personal din toată povestea.  Mesajul meu a fost trimis. Cu siguranță că tu deja l-ai înregistrat și i-ai dat formă pentru a ajunge așa cum ți-l dorești. Acum, adresându-le întrebarea celor care sunt dispuși să împărtășească, aș fi curioasă care este acel mesaj.

În orice caz, ca întotdeauna, am să-ți mulțumesc pentru susținerea de orice gen a poveștii.

(Nu știu dacă s-a întrebat cineva de ce mi-am dat singură voturi la capitole.) Un lucru care mi-a fost recomandat și pe care-l recomand și eu mai departe este ca după ce termini povestea cap-coadă, să o recitești, cap-coadă­. Ia locul cititorului și observă-ți propria creație din ochii tăi (de cititor) – ți-ar plăcea? Te-ar captiva, dacă n-ar fi scrisă de tine? Observi evoluția? Există evoluție?

În cazul meu, mă bucur să spun că da, există. Am fost uimită de cât de mare este, chiar.

Dar probabil mă dezvolt continuu, chiar dacă nu realizez. Asta facem cu toții – ca oameni, dacă nu ca scriitori. Tocmai de aceea, nu am să mă opresc din scris. Tocmai de aceea, sfârșitul acestei povești reprezintă începutul alteia. Tocmai de aceea, țin să citez un îndrăgostit neînțeles:

„Ceea ce nu înțelegeau ei e că nu sunt prezenți la un sfârșit – ci acesta e cel mai frumos început la care au să asiste vreodată.”

Prin asociere, drag cititor, și acesta este un început, mai degrabă decât un sfârșit. Și, cum am mai spus, îți mulțumesc enorm pentru că m-ai însoțit în această călătorie și aș fi onorată să te am alături de-a lungul celei noi care e pe punctul de a începe.

Cât mai curând... Ne auzim cât mai curând. C: