Asha

1

― Heeeiiii! exclamă Sky când intră pe ușă urmată de un alt tip.

      E beată, ochii îi sunt roșii pe margini. Clar e beată.

― Unde dracu' ai fost, Sky? urlă Ash nervos la ea.

― Oh, își dă ochii peste cap, calmează-te!

― Îmi datorezi o sută de dolari Sky, spune Ash parcă mai calm de data aceasta.

      Îl analizez pe tipul din cadrul ușii. Pare la fel de mirat pe cât sunt eu, dar nu spune nimic. Tac și eu, continuând să privesc scena din fața mea.

― Ahh! Ia de aici și lasă-mă, ridică  Sky tonul și îi înmânează o bancnotă de o sută de dolari după care își trage bustiera peste cap și își pune, în schimb una roz - în locul celei negre - ca și cum nimeni nu o privește.

― Hai să mergem, Jeremy.

― Unde... unde vă duceți? suspin eu rușinată.

― Oh! La o petrecere, vrei să vii? mă întreabă și îmi oferă un zâmbet călduros dezvelind metalul agățat de pielea dintre buza superioară și dinții din față.

― Ăă... nu-nu știu ce să...

― Ugh! E evident că domnișoara din epoca Victoriană nu ni se va alătura. Doar nu vreți să-și șifoneze rochița proaspăt apretată și dezinfectată, zice Ash privindu-mă cu un zâmbet mișelesc și Jeremy începe să râdă asta făcând-o pe Sky să îi dea un ghiont în umăr, însă eu nu pot decât să îmi mușc buza de jos nervoasă. Mă uit la Ash cum își suflă parul de pe față și îmi aduc aminte ce tocmai a spus când se pregătesc să iasă.

― Știți ceva? spun după care toți se întorc surprinși. Merg și eu cu voi, rostesc și mă strâmb la Ash care se încruntă clar nervos.

― Ce taree! țipă entuziasmată Sky, iar Ash își dă ochii peste cap încât să ascundă frustrarea faptului că nu avut dreptate.

      Îmi iau geanta și ies pe ușă urmându-i pe cei trei derbedei aș zice în mod normal. Îi privesc și îmi dau seama că această decizie a fost cea mai mare greșeală pe care am facut-o vreodată și eu nu prea fac greșeli.
      Oftez când părăsesc camera descoperită acum vreo șase ore și îi urmez în continuare pe cei trei.
Skylar și tipul acela... Jeremy discută despre cursurile la care se vor duce, sau nu luni.
      Ash merge cu mâinile adânc băgate în buzunare și își scutură capul în sus și în jos pentru a îndepărta părul ce îi cade pe frunte.
      Mă holbez ca o disperată la băiatul ăsta sumbru și ciudat. Încerc să îmi mut privirea în partea cealaltă a coridorului nesfârșit, dar ceva nu mă lasă. Rămân în urmă și vocea groasă a lui Ash răsună între cei patru pereți ce se întind de-a-lungul clădirii căminului studențesc.

― Ai de gând să-ți miști fundul ăla mai repede? întreabă într-un mod ironic în timp ce îsi înclină milimetric capul.

      În mod normal m-aș lua la ceartă cu un asemenea monstru arogant, dar ceva nu îmi dă voie.   Ce-i drept toate acele tatuaje și metale mă fac să stau oarecum la distanță de el așa că tac ignorându-l și el oftează scuturând din cap la stânga și la dreapta în semn de batjocură, dar nu îi ofer atenție nici de această dată.

      În sfârșit ieșim din clădirea mare de cămin, iar o briză puternică mă lovește peste față.
Acum că am tras adânc oxigen în piept mă gândesc și mai tare la faptul că am acceptat să merg la o petrecere cine știe unde cu niște oameni pe care nu îi cunosc decât de câteva ore. Ore în care am vorbit de maxim patru ori.

      Mergem prin parcarea întortocheată vreo două minute după care Jeremy scoate o cheie din buzunar și apasă pe un buton făcând o camionetă roșie să chiuie.