Asha

64

        Deschid ochii când lumina dimineții intră în cameră și mă lovește peste față. Încerc să mă întorc pe partea cealaltă, dar mă izbesc de imaginea adorabilă a lui Ash care doarme dus.
Nu pot să cred că după atât de mult timp, am facut sex din nou. Puteam să jur că nu o să îl iert, dar se pare că m-am înșelat.
       Nu pot decât să mă holbez la chipul său bine definit și la trăsăturile sale angelice. Sforăitul dulce pe care îl scoate nu face decât să înfrumusețeze toată imaginea.

      Îmi întind mâna și îl mângâi ușor pe față, iar el își mișcă genele făcându-mă să mă retrag.

—  Te holbezi la mine? mă întreabă zâmbind când întredeschide ochii.

—  Ce? fac și pufnesc în râs, iar el mă sărută scurt pe buze.

— Poți să o faci. Și eu mă holbez mereu la tine, zice ironic.

      Îmi lipesc buzele de ale sale și continui să îl sărut. Mă ridic deasupra sa și îmi trec mâinile prin părul său.

— Te iubesc, Atlanta.

— Și eu te iubesc!

      Mă strânge ușor de fund și mângâie pe coapsă făcându-mă să gem.
Îmi trage banda chiloților puțin peste jumătatea șoldului și...

—  Cine dracu' mai sună? se revoltă când telefonul începe să sune.

      Mă rostogolesc înapoi și mă acopăr cu pătura lăsându-l să se ridice.

—  Da? Bună dimineața. Da. Ăăă. Okay, bine, la revedere.

      Închide telefonul și se freacă la ceafă. Se așază pe pat cu spatele la mine și își drege glasul.

—  Trebuie să... să mergem în instanță.

—  Cum? Mă apropii în patru labe.

—  Era ofițerul Andrews. Trebuie să fim acolo la cinci.

—  Dumnezeule!

Se întoarce către mine și mă privește în ochi.

—  Ești pregătită? mă întreabă și își pune mâna pe obrazul meu.

      Îl mângâi cu degetul mare peste mână și îi zâmbesc.

—  Da.

—  Sigur? își înclină capul spre dreapta și îmi zâmbește zeflemitor.

—  Mhm, fac și îl sărut pe obraz după care mă ridic.

—  Arăți minunat, se aude glasul său din spate.

      Mă opresc din a căuta haine și mă întorc către el.

—  Mulțumesc.

—  Nu trebuie să îmi mulțumești, ridică din umeri. E un adevăr.

      Mă răsucesc și continui să caut rochia mea preferată roz pal pentru întâlnirea de diseară.

      Când în sfârșit o găsesc, o așez pe pat, iar când dau să scot fierul de călcat, mâinile mari ale lui Ash mă cuprind de talie și mă trag la pieptul său.

—  Ce faci?

—  Bine? face ironic și se apropie de buzele mele.

      Începem să ne sărutăm din ce în ce mai pasional. Îmi desfac buzele, iar limba sa intră instant în gura mea jucându-se împreună.

      Senzația pe care o primesc este de o mie de ori mai plăcută acum că se întâmplă după zece zile întregi și după o noapte plină de pasiune.

      Mă urc în poala sa și încep să îl trag ușor de păr. Iubesc să fac asta și sunt sigură că și el o face.
Părul sau catifelat îmi gâdilă mâna, iar degetele sale se plimbă de-a-lungul spinării mele.

      Se oprește preț de o secundă și se apropie de urechea mea șoptindu-mi:

—  Sunt nebun după tine.

                                                                                               ***

—  De ce, de fiecare dată îți ia zece ani să te pregătești? întreabă tipul enervant care se tolanește în patul meu în timp ce îmi așez rochia pe mine.

—  Nu îmi ia zece ani! mă revolt și îmi împreunez mâinile la piept.

—  Sigur, se ridică sprijinindu-se în cot și rânjește.

      Mă întorc către oglinda așezată pe perete și îmi așez o ultimă dată părul.
Obrajii îmi frig, iar palmele îmi transpiră încă de când Ash mi-a spus că trebuie să mergem acolo.
Sper doar că va ieși bine.

—  Sky ne așteaptă deja acolo. E cu Jeremy, spune și mă prinde de mână în timp ce ne îndreptăm către mașină.

—  Uu, Jeremy. E ceva intre ei? fac eu.

—  De ce dracu' aș ști eu un rahat de genul? răspunde indignat și ironic totodată.

—  Habar nu am, fac eu și pufnesc în râs când ne urcăm în mașină.

      Îmi las capul pe spate și îl las pe Ash să mă liniștească mângâindu-mă pe mână.

      Atingerea sa chiar mă liniștește. Nu știu cum o face, dar și o simplă privire călduroasă este de ajuns să îmi aline neliniștea sufletească. Zâmbetul său este o artă pentru mine. E pur și simplu atât de fermecător modul prin care o face.

      Când mașina se oprește în fața clădirii judecătorești, un val de emoții puternice mă învăluie din nou pentru a nu știu câta oară.
      Nu e nevoie decât de câțiva pași și părul negru al lui Sky ne întâmpină de departe. Ajunși în fața ușii, pășim și ne așezăm în lojele indicate de către ofițerul Andrews.

      Un bărbat de vârstă mijlocie apare în loja judecătorului, iar fix lângă își face apariția Adam.
Avocatul meu cât și al lui se așează de o parte și de alta a lojelor, iar Ash mă ia de mână și îmi zâmbește când ciocănelul lovește masa.

—  Victima Atlanta Simons, îți poți lăsa avocatul să discute.

      Avocatul pe care l-a chemat Ash pentru mine -nu știu cum- pășește în față și își drege glasul.

—  Onorată instanță, clienta mea a suferit un accident destul de grav în data de trei decembie 2017, iar conform acestei fișe organizate de organele de poliție, aveți dovada clară că suspectul Adam Malcom Scott, este inculpatul, spune și îi înmânează o fișă judecătorului. Acum, eu și clienta mea, am vrea să știm motivul pentru care el a făcut asta.

— Tinere, îi spune judecătorul lui Adam.

      Acesta avea să fie momentul crucial, aproape.

— De ce am făcut-o? râde fals. Am făcut-o pentru că nu suportat gândul acesta. De ce el și nu eu? Am tot calculat, am gândit, am reflectat... dar nu am găsit cauza, așa că... dacă eu nu te pot avea, nici el nu poate.

      Cum poate fi atât de crud? Ăsta nici măcar nu este un motiv plauzubil. Nu este un motiv pentru a face așa ceva... aproape că am murit din cauza lui, iar asta este tot ce are de spus?

                             ***

      După vreo șaizeci de minute, urmează ca judecătorul să spună verdictul final.
Simt cum încep să tremur, iar ochii lui Adam mă urmăresc la orice mișcare aș face. Nu înteleg cum de poate fi atât de calm!

—  Inculpatul Adam Malcom Scott, este...

—  Dumezeule! suspin eu.

—  Vinovat și va fi închis pentru tentativă de omor pe o perioadă de cinci ani.

      Răsuflu ușurată iar Sky sare în brațele mele țipând de bucurie. Poate că încă nu s-a terminat, dar mă simt atât de bine acum că am scăpat de asta. Au fost cele mai grele șaizeci de minute din viața mea.
      Îl privesc pe Ash, iar fără să îmi spună ceva, își lipește buzele de ale mele într-un sărut mai dulce ca niciodată...