Asha

8

      Drumul a fost tăcut, Ash a condus cu o viteză inimaginabilă.
Am ajuns în mai puțin de cincisprezece minute, iar în mod normal am fi făcut treizeci... cel puțin atât am făcut când ne-am dus.
Ash coboară ignorându-mă total și dă buzna în casă.

—  Ce dracu' se întâmplă aici? răcnește cu putere țintuindu-i pe toți cu privirea.

      Liniștea se așterne instant și toată lumea se holbează îngrozită la Ash care își încleștează maxilarul scrâșnind din dinți.

—   Repet, ce dracu' se întâmplă? urlă pentru a doua oară. Cine a intrat în camera mea?

      Mulțimea se dă într-o parte și în alta descoperind doi tipi, iar unul este... el... tipul care m-a hărțuit în urmă cu două ore.

—  Tu! Tu nenorocitule! răcnește Ash cât îl țin plămânii și sare peste agresor.

Alerg plângând la Skylar, iar ea mă îmbrățișează strâns.

—  O să îl omoare? întreb speriată, deşi ştiu cât de pueril sună.

—  Nu, sper că nu.

—  Care e problema cu camera lui?

—Nu suporta asta. Dacă e ceva ce urăște din tot sufletul, acesta este.

      Privesc scenele cu groază. Jeremy și Alec încearcă să îi desprindă pe cei doi.
Al treilea tip se uită cu groază la fel ca și mine.

—  Stop! țip printre lacrimi.

  Când se oprește în sfârsit, Ash ce întoarce către mine și mă privește furios.

—  Tu! E numai vina ta!

—  Poftim? îl întreb nedumerită.

—  Tu, prințesica perfectă. M-ai pus să plec ca să poată acest... acest virus să îmi intre în cameră.

Mă uit în ochii săi plini de furie.O venă stă să îi explodeze la tâmplă.

—  Ce... nu e adevărat! mă apăr eu.

Dar deja e târziu. A plecat.

     Ies pe ușă și încep să fug. Nu știu unde mă duc, nu știu ce urmează să fac. Credeam că totul era în sfârșit bine, credeam că se poate.
      Lacrimile fierbinți îmi curg pe fața înghețată.
Nici măcar nu știu drumul către cămin.
Până să ies din casă am auzit-o pe Skylar care mă striga,dar nu am mai vrut să aud ce avea de zis. În viața mea nu mi s-a mai întâmplat așa ceva. Au trecut de abia trei zile... trei zile de când sunt la facultate și deja am plâns și am fost umilită cum nu îmi imaginam că se poate.
De ce eu? Cu ce am greșit ca Ash să mă urască, de abia în seara asta am avut o conversație normală și a reușit să distrugă tot.
      Strâng din dinți și continui să alerg până ce mă lovesc de un trup solid și cad.
Îmi ridic privirea și îl văd pe Robin care se uită speriat la mine.

—  Atlanta?! Ești bine? Ce s-a întâmplat ?mă interoghează după care îmi întinde mâna zâmbind.

  Îl apuc de mână și mă ridic.
Inspir aer adânc în piept, îmi dreg vocea și îi răspund:

—  Am... Ash a... a fost... , mă bâlbâi.

—  Șșșh. Am înteles deja. Vrei să ajungi cumva la cămin?

Încuviințez și îl prind într-o îmbrățișare de urs.

—  Te duc eu, haide.

      Îl urmez până ajungem la mașina sa parcată după colț.
Mă urc în dreapta și după nici două minute încep să plâng.

—  Vrei să îmi povestești ce s-a întâmplat ?

—  D... da, răspund într-un final.

      Îi povestes totul lui Robin, absolut totul. Îi observ reacțiile care pleacă de la confuzie, la nervozitate și din nou confuzie.
Aveam nevoie să mă descarc, aveam nevoie de un sfat, iar cum mamei nu îi pot spune...

—  Nu pot să cred că Ash a dat vina pe tine pentru ceva atât de stupid. Erai să... se oprește când își dă seama ce urma să zică și își întoarce privirea către mine în timp ce reglează oglinda retrovizoare.

—  Nici eu, spun și vorbesc serios.

      După un drum aparent lung am ajuns în final în camera mea de cămin, am făcut un duș și mi-am scos hainele pentru ziua de mâine. Norocul meu este că, mâine cursurile încep de la ora nouă, asta dându-mi oportunitatea de a mai dormi cu o oră în plus, mai ales că este deja ora douăsprezece noaptea.
      Mă bag în pat și mă uit către patul gol al lui Sky. Amintirea zilei de azi mă face să vreau să mă dau cu capul de pereți până mor.
Întâi sărutul ăla stupid, apoi tipul acela, ieșirea cu Ash, cearta, totul.
       Aceste evenimente nu erau planificate în agenda mea.  Cu siguranță nu erau.
Mă rog la Dumnezeu și îi mulțumesc că mi l-a dat pe Robin în cale. Nu știu ce altceva m-aș fi făcut dacă nu era el, dar a fost acolo, la momentul potrivit.
 Adorm pierdută în propriile gânduri.

      Alarma telefonului sună la fel de tare ca ieri. Mă trezesc relativ repede și mă îndrept spre baie.
Mă privesc cu dispreț. Îmi aduc aminte fiecare gest al tipului.Îi simt gura pe pielea mea fină iar și iar.
Scutur din cap cât să îmi revin și îmi continui rutina după care mă îmbrac și plec.
Pe drum mă uit la ecranul telefonului ca să văd cât e ceasul și observ un mesaj de la Sky. Încă mă întreb cum de are numarul meu.

      Atlanta, ne vedem diseară. Am ajuns târziu ieri și am plecat la cursuri când tu dormeai. XOXO, Sky. Ps: Îmi pare rău pentru tot.

  Îi trimit un simplu Ok și îmi continui drumul. Ajung în sala de curs și mă așez lângă Robin, asta provocându-mi un sentiment bizar de deja vu.

— 'Neața Atlanta.

—  'Neața, răspund politicos.

—  Ți-am cumpărat și ție o cafea. Mă gândeam că poate ai nevoie, spune timid.

—  Îți mulțumesc. Chiar aveam, îi zis după care încep să chicotesc în timp ce Robin îmi pasează paharul maroniu.

—  Sper că astăzi va fi o zi mai bună.

—  Te înteleg, îmi zâmbește.

      Când profesoara Grayson își face apariția în clasă încerc să fiu atentă la oră însă mintea îmi zboară la Ash. Deja au trecut patruzeci de minute din curs și el tot nu a apărut. Doar nu din cauza mea... nu?
Nu! Eu nu am nici o legătură cu el. E doar un misogin încăpățânat.

—  Copii, mă întrerupe profesoara din gandurile mele. Știu că uneori relațiile dintre oameni nu sunt în tocmai atât de... perfecte. Probabil atunci când întâlniți o persoană vă gândiți „Vom fi prieteni?" sau    „Sper că mă va plăcea", dar primiți lovitura critică atunci când... acea persoană pare să nu vrea să vă fie prieten. Începeți să credeți că poate la voi este problema, dar dacă... dacă adevărata problemă este la respectiva persoană? Dacă acea persoană a trăit o viață plină de dezamăgiri și îi este greu să vrea să cunoască o altă persoană mai... diferită? V-ați gândit și la aceste variante?

      Merg alert către camera de cămin și tot ce îmi vine acum în minte este discursul doamnei Grayson. M-a făcut să îmi pun întrebări despre Ash. Despre relația noastră de, ei bine nici eu nu știu ce tip de relație avem.
Ajung în capătul coridorului și îl zăresc, în fața ușii mele, din nou, a doua oară, consecutiv... pe Ash.