Asha

26

      Mă privesc în oglinda micuță.
Trec ușor cu mâna peste vânătaia lăsată de Ash cu o seară în urmă.
Mă doare; dar amintirea nopții trecute mă face să schițez un zâmbet involuntar și tâmp.
      Îmi scot trusa de machiaj și acopăr cu mișcări plăpânde mica negritură de pe gât.
Se spune că aceste semne se numesc mușcătura dragostei; dar se pare că Ash a reușit să îmi facă una ca fără măcar să aibă sentimente pentru mine.
Lipsa mea de cunoștințe în acest domeniu mă face să mă simt nesigură și pierdută, dar îi dă lui Ash un privilegiu de a mă iniția în tainele acestei lumi, având în vedere vasta sa experiență cu fetele.
Totuși, de ce fac asta? De ce am dormit cu el?
Răspunsurile îmi sunt încă străine.
      Privindu-l pe acest bărbat straniu,dar dulce în timp ce doarme cu gura ușor deschisă; încep să mă gândesc... cred că am sentimente pentru el.
Îmi face un bine recunoscând acest lucru.
Mă întorc pe marginea patului și continui să mă machiez.
      Mă îmbrac repede cu rochia mea roz pal preferată și mă apropii de Ash.
Îi mai analizez o dată trupul perfect și fiecare tatuaj în parte, după care îl gâdil ușor sub nas.
Face o grimasă admirabilă, după care deschide ușor ochi.
Cu un glas tremurat și somnoros spune:

—  Ce mama naibii vrei? își pune perna pe față.

—  Mă gândeam că poate mă duci la cursuri,având în vedere că nu prea știu cum să mă întorc în campus, spun și îmi mușc buza așteptându-i răspunsul.

Oftează.

— Bine, se dă bătut și se ridică în șezut frecându-se somnoros la ochi.

Mă dau la o parte și îl las să treacă.
Își trage o pereche de jeanși, rupți în genunchi negri și un tricou alb peste care pune o geacă de piele pe el.
Înșfacă un piaptăn de pe noptieră și și-l trece lejer prin păr.
Mă holbez la mișcările sale lente și le admir în dea-dreptul.

—  Sunt gata, spune în timp ce ia o gumă de mestecat din buzunar.

Îmi întinde folia de gumă.

—  Vrei?

      Dau din cap afirmativ, iar el îmi oferă o tabletă de gumă.
În momentul în care mi-o așez pe limbă, amintirea sărutului său mă năpustește.
Acesta este gustul sublim cu care mă îmbie în sărutările sale.
Gustul care mi-a creeat o obsesie pentru Ash.

—  Ai de gând să vii azi? răsună vocea sa groasă de pe hol.

Eram atât de prinsă în gânduri încât nu am realizat că a ieșit din cameră.
Ies repede din cameră, iar Ash încuie ușa și bagă cheia în buzunarul de la spate al jeanșilor.

Ajunși în capătul scărilor, o gloată de băieți îl salută pe Ash dând mâna sau chiar lovindu-l în joacă.
Le zâmbesc lui Alec și lui Jeremy și trec neobservată printre ceilalți în spatele lui Ash.

—  Pare că ești ridicat în slăvi acolo, spun făcând referire la evenimentul de mai devreme.

—  Huh?... Nu chiar. Cred că mai mult se tem de mine, spune în timp ce bagă cheia în contact.

—  Se tem? De ce să se teamă?

—  Am făcut niște chestii memorabile anul trecut...

—  Ce chestii?

—  Niște chestii.

—  Ce fel de chestii? insist cu această întrebare.

—  Niște chestii și atât, bine? țipă vizibil iritat în timp ce iese din parcare.

—  Bine. Mă dau bătută și mă întind în scaun.

—  Bine? Atât ai de spus?

—  Glumești?! Ce altceva vrei să spun?

Își dă ochii peste cap.

—  Cine e Adam? întreabă înfuriat.

—  Poftim?

—  Am spus, cine mama dracului e Adam?

—  E un tip pe care l-am cunoscut la bibliotecă.

De ce îi pasă, și mai important... de ce îi dau explicații?

—  Mhm, face și își suflă părul de pe frunte.

După vreo zece minute ajungem în sfârșit în campusul universității.
Răsuflu ușurată și cobor din mașină.

—  Vii și tu la cursul de psihologie?

—  Mda, spune rece.

Merg alături de Ash spre clădirea de psihologie până când Anais ne apare în cale.

—  Atlanta!

—  Hei Anais, spun rușinată.

Dă ochii cu Ash și privirea i se schimbă instant.

—  Bună... Ash?

—  Salut Anais.

—  Voi doi vă știți? întreb încercând să tai tensiunea din aer.

—  Mda. Eu trebuie să plec, spune Ash după care dispare in neant.

Ce naiba?

—  Atlanta! De ce nu mi-ai spus că îl cunoști? Și ce e cu voi venind amândoi la cursuri?

—  Păi... am dormit la el aseară.

—  Ce ai făcut?! urlă atrăgând privirile oamenilor.

—  Șșș. Care e problema?

—  E Ash...

— Da, bine, dar tu de unde îl cunoști? întreb într-un final scurtând povestea. M-am săturat ca toți să spună e Ash sau a făcut chestii memorabile și totuși,să nu spună nimeni concret ce a făcut.

—  M-am culcat cu el.

—  Ce? spun stins dar în același timp uimită.

—  Am făcut...

—  Am înțeles.

Ash chiar s-a culcat cu toate fetele din campus?

—  Sper că voi nu..

—  Nu! Dumnezeule!exclam eu.

—   E bine.

—  De ce ați făcut asta? o întreb pe blondă în timp ce mergem către cursuri.

—  Eram beți, voiam să ne distrăm șiii... s-a întâmplat magia, spune după care pufnește în râs.

      Râd și eu, oarecum fals.
În ciuda aparențelor, se pare că Anais nu e chiar atât de inocentă pe cât credeam.
Eu nu cred că aș putea să fac una ca asta.
Întotdeauna mi-am spus că o voi face în noapte nunții cu un bărbat pe care îl voi iubi. Nici nu îmi imaginez ca lucrurile să stea altfel.
Sunt întreruptă de Anais care își ia rămas bun de la mine când intră în sala de istoria psihologiei, iar eu îi răspund la fel.

Când intru în sala de curs, îl zăresc pe Robin.
Merg către el, iar când ajung mă așez pe scaun și îi zâmbesc.

—  'Neața.

—  'Neața, îmi răspunde vesel.

—  Ce mai faci?

—  Destul de bine.

—  Destul? mă întreabă în timp ce ridică ludic din sprânceană.

—  Foarte bine, mă corectez și amândoi pufim în râs.

—  Măiculiță! facu Robin în timp ce privește în direcția ușii.

      Îmi întorc brusc capul și îl văd pe Ash intrând în clasă.
Tricoul i-a dispărut și își ține geaca atârnată pe spate.
Are părul ud și ciufulit, iar toată imaginea mă face să mă înroșesc și să înghit în sec.

Cum s-a întâmplat asta?