Asha

33

       Zac deja de două zile în pat. Skylar a încercat să mă pună pe picioare, dar nu îmi găsesc echilibrul.
Cel fizic și mai ales cel psihic. Șarada de sâmbătă m-a făcut să mă izolez. Îmi este teamă. Teamă de a ieși din casă, teamă de Ash, teamă de situație.
Nu am fost mai debusolată de atât în întreaga mea viață.
Mi-a pierit cheful de tot. Nu știu ce ar trebui să fac. Ash nu a mai dat semne vitale încă de atunci, iar mie îmi e prea jenă să îl mai contactez.

Ce mi se întâmplă?

      Întrebarea mi se repetă la nesfârșit în minte, precum un CD stricat.
Raspunsul îmi e străin încă.
Am încercat să citesc din cartea mea preferată, dar îmi aduce aminte de ce e mai rău.

      Era drogat, îmi spun, dar nu mă încălzește cu nimic.
Fiecare om are reacții diferite, nu?

Îmi afund capul în pernă și încep să urlu printre lacrimi.

Nu te iubesc! Nu o fac și nu o voi face!

La naiba! Cuvintele sale mi se învârt în minte și de fiecare dată doare mai tare și mai tare.

      Sunt întreruptă de o bătaie puternică în ușă. Mă ridic și îmi așez puțin parul ca să arăt mai acceptabil. Îmi șterg lacrimile de pe față cu mâneca pijamalei și mă îndrept către ușă.
Privesc pe vizor, dar fără rezultat. Totul e o ceață.
Înghit în sec și apăs pe clanță.

—  Robin!?

—  Atlanta! Hei. Mă lași, te rog înăuntru? Am fugit de paznic și mai apoi de recepționer și dacă mă prind nu e a-bună, spune gesticulând.

—  Da. Sigur, spun și îi arunc un zâmbet fals inocent.

—  Sfinte Sisoe! exclamă când intră în cameră. Nu am mai fugit așa de ani.

Pufnim amândoi în râs.

—  Ce e cu tine pe aici?

—  Voiam să văd ce faci. Nu mi-ai mai dat semne și nu ai fost azi la cursuri.

—  Oh, fac și mă așez pe pat.

—  Deci? Ce s-a întâmplat?

—  Păi...

      I-am povestit totul și fiecare cuvințel spus de Ash în acea seară.
M-am descărcat și mă bucur că am un așa prieten bun, și un umăr pe care să plâng la nevoie.

—  Vai de mine Atlanta! Ash a spus toate alea?

—  Mda.

—  E imposibil! E Ash doar. Cum??

—  Îți amintești când a spus că nu o face și niciodată nu o va face? îl iau peste picior.

—  Atlanta... o face. La naiba! Era drogat, dar o face.

—  O... o face? mă bâlbâi și încep să tremur.

—  Cunoscându-l pe Ash de ceva vreme, pot să spun că el chiar o face. Întrebarea corectă este... tu o faci?

      Am amuțit. Nu știu ce ar trebui să spun.
Oare eu o fac?
Privesc în gol și îmi amintesc fiecare moment petrecut alături de Ash.Încă din prima zi în care ne-am cunoscut, când a intrat prin efracție la mine în cameră, până la ziua de săptămâna trecută, de pe câmpul de flori.
La naiba, da! Îl iubesc!

—  Da! spun întorcându-mi privirea către Robin.

—  Huh? face mirat.

—  Îl iubesc, spun și mă ridic îndreptându-mă către dulap.

—Serios? Adică... Oau... Păi, ce ai de gând să faci?

—  O să îi spun! Acum! Dar mai întâi să o sun pe Sky ca să o întreb dacă știe unde e.spun iar amândoi pufnim în râs.

—  Atunci o să te duc eu.

—  Alo? Sky! Da. Știi cumva unde e Ash? Da! Știu, știu. Îți voi spune mai târziu. Da?Dumnezeule, mulțumesc!

—  E în Central Park. S-a întâlnit cu el când se ducea la fitness, spun neutru.

—Bine păi îmbrăca-te și hai să mergem.

      Mi-am înșfăcat treningul negru și m-am pieptănat după care am ieșit pe ușă însoțită de Robin.
Tot drumul am încercat să îmi fac un discurs în cap, dar nu a funcționat. Emoțiile sunt prea mari.
La naiba! N-am făcut în viața mea o declarație de genul. Poate doar mamei.
Când cobor din mașină și trec pragul parcului, Robin îmi face semn că totul va fi bine după care pleacă.
Urmez instrucțiunile oferite de Sky mai deunăzi și merg agale până ce îl zăresc pe Ash pe o bancă bând bere și trăgând dintr-o țigară.
Mă apropii de el și înainte să spun ceva, îmi rezerv un minut ca să mă îmbărbătez și ca să mai arunc o ochiadă la înfățișarea sa.
Până și din profil e superb.

—Ash! strig și în secunda următoare se întoarce mirat.

Ochii săi verzi sunt acum stinși, iar culoarea e mult mai închisă.

—  At... Atlanta?!

În momentul în care se ridică, alerg cu viteză și îi sar în brațe.

—   Și eu te iubesc!

      Exclam și îl prind într-un sărut.
Un sărut tandru și pasional precum nu i-am mai oferit vreodată.
Îmi răspunde la fel de pătimaș, iar acum toată pasiunea pare că s-a transformat în iubire. Iubire pură și nevinovată.
Ne desprindem și ne privim preț de un minut după care Ash spune:

—  Dar cum? Am crezut că nu vei mai vrea să îmi vorbești vreodată!

—  Dumnezeule! Nu aș putea face așa ceva.

Ne zâmbim.

—  Vrei să plecăm de aici? ridică din sprânceană.

—  Mai întrebi?

                                                                                 ***

      Intrați pe ușa camerei lui Ash, ne-am contopit trupurile și buzele în sărutări dulci, pline de iubire.
Asta înseamnă de fapt! Asta înseamnă de fapt iubirea, dragostea, pasiunea pură.
Abia acum am înțeles.

Îl trântesc le Ash în pat și îmi zâmbește ghiduș.
Continui să îl sărut și mai pasional în timp ce îi ridic tricoul ușor.

Se oprește și respiră sacadat.

—  Ești sigură? mă întreabă blând.

—  Nu am fost mai sigură de ceva în viața mea, spun, iar el îmi zâmbește ludic.

Continui să îi ridic tricoul până ajunge pe podea, iar el face la fel cu al meu.
Atingerile sale sunt mult mai atente și suave pe pielea mea fină.

—  Ești atât de frumoasă! Îmi șoptește în timp ce mă sărută pe gât. Cuvintele sale mă fac să simt fiori în tot corpul.

      Mâinile sale mari îmi desfac sutienul și, deși mă crispez la început, continui să îl sărut și cobor și eu tot mai jos.
Îl mușc ușor de abdomen făcându-l să geamă.
Scoate o cutiuță micuță din noptieră și astfel îmi dau frâu liber trupului meu și mă las condusă de el.

      Nu aș fi putut cere mai mult decât senzațiile sublime pe care el mi le-a oferit.
      Nu aș fi putut cere mai mult decât iubirea sa și, acum simt cum de fapt, îl iubesc necondiționat.

Acesta este, începutul... lui Asha.