Asha

15

       Un sunet înfundat mă face să tresar. Deschid ochii și privesc în jur. Sunt tot pe canapea. Îmi mișc capul și simt cum perna este mult mai tare decât îmi amintesc. Să fi cumpărat mama alte perne?
      Întorc capul în speranța că voi sta mai comod și realizez că ceea ce se afla sub capul meu, nu este o pernă.
E pieptul lui Ash.

Cum s-a întâmplat asta?

      Întrebarea mi se repetă în minte. Tot ce îmi amintesc este că stăteam sprijinită de pernă uitându-mă la film și am adormit.
Sunetul se aude din nou. Mă ridic și observ că era doar Ash care sforăie. Îl privesc insistent. E mult mai liniștit când doarme. Dar totuși, nici nu îl cunosc. De ce am dormit cu el?... și atunci am realizat.

Am dormit cu un băiat...

      Nu e genul ăla de dormit, dar tot am stat unul lângă celălalt în același pat.
Îmi dau o palmă zdravănă peste frunte și mă duc în dormitor ca să îmi schimb hainele de ieri.
Nu pot să cred că am dormit în aceleași haine... și cu Ash.
     Constat că mama nu a venit încă așa că după ce mă schimb și fac un duș cobor ca să îmi fac o cafea.
Dau să intru în bucătărie când încep să țip.

—  Hei, hei, hei. Calmează-te! spune Ash frecându-se la ochi. Sunt doar eu.

—  M-ai speriat de moarte.

Zâmbește.

—  Am efectul ăsta asupra oamenilor.

Mă încrunt.

—  Mda, spun și îmi iau cana de pe raft, chiar îl ai, îl tachinez.

Râde.

—  În locul tău aș spune mersi că te-am lăsat să stai aici.

—  Sunt șoferul tău, nu uita.

Îmi face cu ochiul.

     Ușa de la intrare se trântește și mama apare în bucătărie în mai puțin de un minut îmbrăcată în uniforma sa de asistentă.

—  Bună copii, îmi pare rău Atlanta.

Îi zâmbesc.

—  Nu este nici o problemă. O să mai vin acasă.

—  Eu trebuie să mă odihnesc acum, spune pe un ton jos. Ai grijă de tine, îmi zâmbește blând.

Dau din cap afirmativ și o urmăresc cu privirea până iese din bucătărie.

—  Ești gata? întreabă Ash.

Îmi dau ochii peste cap și oftez.

—  Da.

      Urc repede la etaj și îmi iau geanta, îmi torn cafea într-o sticlă și ies pe ușă urmată de Ash.

                                                                                            ***

—  Cred că glumești! Suntem blocați în trafic?

—  Aparent, da.

Mă las în jos pe scaun și oftez prelung.

—  Nu suntem singurii care se întorc la facultate, îmi zâmbește ludic.

     Liniștea se lasă mai repede decât mă așteptam.
Ash pare concentrat pe blocajul în care suntem prinși.

—  De ce nu ai mai vorbit o săptămână cu mine și nu ai venit nici la cursul de psihologie? îl întreb în sfârșit. Nu mai pot sta fără să știu asta.

—  Chiar te interesează?

—  Ăă, da. Credeam că suntem...

—  Prieteni? ridică tonul. Nu suntem.

—  Dar...

—  Păstrează-le pentru tine. Eu nu am prieteni.

Se infurie și dă cu pumnul în volan făcându-mă să tresar.

—  Nu ți-am spus nimic rău să știi. Nu înteleg de ce te aprinzi așa, încerc să rămân calmă.

—  Și eu nu înteleg de ce nu îți vezi dracului de treaba ta!

—  Ești imposibil! urlu la el.

—  Tu ești mai imposibilă decât oricine altcineva.

      Îmi întorc privirea căci nu mă mai pot uita la el.
Se comportă precum un copil. E atât de enervantă situația asta. Dar totuși, mă incită și mai mult. Comportamentul său mă face doar să vreau să îl cunosc mai bine, deși pare o misiune imposibilă. Îmi întorc privirea către el și îl surprind uitându-se la mine. Își întoarce privirea instant, iar eu scot un chicot.

      După un drum extrem de lung și de tăcut ajung în sfârșit în camera de cămin. Mă descalț și îmi arunc pantofii trântindu-mă în pat.
      Skylar nu este aici așa că mai am puțin timp pentru mine până mâine. Privesc la tavan și recapitulez tot ce s-a întâmplat ieri. A fost o escapadă drăguță, aș spune. Ash nu a mai fost chiar atât de misogin și pot spune că m-am distrat, mai puțin micile ciondăneli create de Ash.

      Soneria telefonului mă face sar ca arsă din pat. Privesc la ecran. E ora 7:30. Îmi mut privirea și o zăresc pe Sky așezată pe patul său ce mă privește prelung.

—  'Neața, spune zâmbitoare.

—  'Neața, îi răspund politicos.

—  Vrei să megem la cursuri amândouă? mă întreabă surprinzător.

—  Uau... ăă, da, sigur. Cum de vrei asta?

—  Păi, pur și simplu.

Pare stresată. Face cerculețe pe conturul tatuajului de la încheietură.

—  Bine, îi zâmbesc, mă duc să mă pregătesc.

Intru în baie și îmi așez hainele pe dulăpiorul de sub oglindă când vocea pițigăiată a lui Skylar răsună de după ușă.

—  Să îmi povestești cum a decurs weekend-ul.

      Începe să râdă. Îmi dau ochii peste cap și dau drumul și eu unui chicot.
Mă îmbrac într-o bluză roșie și în niște jeanși negri. Optez pentru un machiaj simplu, dau doar cu rimel pe gene și un ruj de culoarea piersicii.

      Când ies din baie Skylar e doar în sutien. Mă înroșesc și încerc să intru înapoi în baie pentru a-i oferi intimitate, dar mă împiedic de rucsacul lui Sky și cad făcând-o să se întoarcă spre mine.

—  Ești bine? mă întreabă îngrijorată în timp ce eu mă ridic.

—  D... da, scu... ze. Nu voiam să... , mă bâlbâi pe un glas tremurat.

      Obișnuiesc să mă bâlbâi un pic cam prea des. Asta fac când constat că am făcut o prostie. Ca și aceasta.
      Skylar își pune o rochie maronie lejeră. E prima oară când o văd îmbrăcată atât de... frumos, adică mai puțin destrăbălat.

—  Sunt gata.

—  Atunci putem pleca, e de abia opt, spun veselă.

      Pe drumul către campus i-am povestit lui Sky despre toată călătoria din weekend și, mai ales despre săruturile acelea. Reacțiile ei nu au fost întocmai cele la care mă așteptam. A fost oarecum surprinsă, dar nu are neapărat o părere rea despre toată șarada aceasta.Vrea doar să am grijă. Asta vreau și eu, dar ceva nu îmi dă voie să stau departe de Ash, e bizar.
      Ajunse în curtea universității, ne luam rămas bun, căci avem cursuri în corpuri diferite. Îl zăresc pe Robin și dau să mă îndrept către el când o voce răsună din spatele meu.

— Păzea!

      Îmi întorc privirea spre partea din care venea vocea și atunci o siluetă zveltă îmi apare în față.