Asha

51

      Cotrobăi deja de cincisprezece minute prin bagaj. Mai sunt doar două ore până la petrecerea de anul nou, iar eu nu sunt nici măcar îmbrăcată.
Mă fâțâi în sus și în jos prin cameră, iar Ash mă privește nedumerit și într-un final spune:

—  Nu o să înțeleg niciodată femeile.

—  Nici nu e nevoie, spun eu.

      Își dă ochii peste cap într-un mod teatral zâmbind în același timp.

—  Eu sunt gata.

—  Ash! Nu mă ajuți! mă răstesc eu.

—  Bine, bine.

      Atunci îmi amintesc de cadoul de la mama de Craciun. Alerg către dressing-ul din colț și iau rochia de pe umeraș.
Îmi înșfac port fardul și pantofii laolaltă cu rochia și alerg către toaletă.

—  Ash! spun când ajung în pragul ușii de la dormitor. Îmi poți ridică fermoarul, te rog? spun timidă.

      Mă privește din cap până în picioare și se ridică îndreptându-se către mine.
Îmi strâng părul într-o parte și mi-l pun pe umărul stâng, lăsându-l pe Ash să facă ce l-am rugat.
Mâinile sale reci îmi ating delicat pielea făcându-mă să mă fâstâcesc puțin.

—  Gata! spune, iar eu mă întorc privindu-l în ochi.

—  Mulțumesc, zic eu.

      Își mușcă buza de jos în timp ce ochii îi fug de-a-lungul trupului meu.
Rochia lungă și burgundie îmi alunecă până în capul picioarelor gâdilându-mi pielea fină.
Ash își pune mâinile în jurul taliei mele și mă apropie de pieptul său.
Îl privesc prodund în ochi în timp ce piepturile noastre se contopesc datorită respirațiilor sacadate.
Îmi apropii chipul de al său, iar el își umezește buzele cu limba într-un mod seducător.
Din păcate - sau din fericire pentru mine- cedez tentației și îmi izbesc buzele de ale sale.
Mă împinge cu putere până ce simt cum trupul meu se lovește de salteaua moale a patului.
Îl mângâi ușor prin păr, iar el se cutremură sub atingerea mea făcându-mă să mă gândesc că nu sunt singura care simte fiori în vârful capului ori de câte ori e atinsă.

                                                                                           ***

      Mai arunc o ultimă privire fugitivă în oglindă. Părul îmi e aranjat perfect, precum m-a învățat mama că trebuie să fie. Machiajul simplu, dar formal îmi completează ținuta, iar pantofii îmi oferă o alură mai elegantă făcându-mă totodată să fiu mai înaltă.
O bătaie scurtă se aude în ușă, iar glasul lui Ash răsună de pe partea cealaltă.

—  Gata?

      Îmi iau geanta și ies. Când dau nas în nas cu el, zâmbesc și spun:

—  Gata.

      Ochii săi mă cercetează de la chip, până la picioare și înapoi după care zâmbește timid.

—  Arăți... Să-mi bag... Adică ești... frumoasă, roșește oferindu-mi o imagine rară, dar și adorabilă.

      Chicotesc și plec lăsându-l în urmă.
Când cobor ultima treaptă, vocea pițigăiată a mamei mă întâmpină entuziasmată.

—  Uitați-vă la voi! strigă când Ash apare în urma mea pe scări. Trebuie să vă fac o poză.

      Îmi dau ochii peste cap laolaltă cu Ash și spun:

—  Nu!

—  Atlanta... pronunță literele proeminent și aspru, iar eu mă dau bătută într-un final.