Asha

3

― Ajunge! urlă Ash parcă scoțând flăcări pe nas.

― Care e problema ta? las alcoolul să vorbească în numele meu și țip cât mă țin plămânii.

― A mea? întreabă pe un ton relativ ironic gesticulând. Tu ești aia care bea încontinuu.

― Așa, și? îl intreb nervoasă fără ca măcar să le acord atenție celorlalți care ne priveau mirați.

― Cum... și? Este mai mult decât evident că nu ai mai băut până acum și deja te faci rangă? țipă iar vocea i se ridică considerabil de tare.

       Mă apucă de încheietură și mă trage după el printre mulțimea beată. Totul parcă se învârte și încep să transpir incontrolabil.
      Vederea mi se încețoșează și nu îmi dau seama ce se întâmplă până în momentul în care ajungem într-o cameră întunecată, iar ușa se trântește scârțâind.
  Ash apasă întrerupătorul, iar lumina becului mă lovește de o mie de ori mai puternic decât în mod normal... probabil din cauza stării de ebrietate.

― Stai jos, îmi ordonă, iar eu mă așez doar pentru că vreau, nu pentru că spune el.

― Ai de gând să îmi spui ce se întâmplă? mă răstesc eu în speranța că voi primi în sfârsit un raspuns coerent.

― Nu, Atlanta. Tu să îmi spui ce se întâmplă! urlă din toți rănunchii privindu-mă cu ochii mari și încleștându-și pumnii.

Nu îmi vine să cred!

― Ce vrea să însemne asta? îl întreb in timp ce mă ridic din pat evitând amețeala ce pune stăpânire pe mine. Cine ești tu să îmi spui că eu am o problemă sau ce anume trebuie să fac sau nu?     
  Ești doar un derbedeu ce are un tupeu mizerabil și vorbește mult, prost și fără rost.

      La auzul vorbelor mele se apropie cu pași lenți din ce în ce mai mult de mine.
     Mă dau în spate până ce simt cum mă izbesc de peretele rece și îmi simt inima cum sare din piept.

  ― Atlanta, spune pe un ton mult mai jos și calm. Nimeni nu mi-a mai vorbit așa, niciodată, apasă pe ultimele cuvinte. Știu că vrea doar să mă sperie și nu o să îl las să vadă că sunt terifiată deja.

      Respirația caldă îi miroase a bere, iar ochii îi sunt ațintiți exact pe fața mea. Privirea i se mută de la ochii mei, la buze și înapoi.
Încerc să îi evit privirea, dar îmi ridică bărbia atât cât să îl pot privi.

― Lasă... lasă-mă, îi spun cu ultimul glas pe care îl mai am.

― Nu am de gând să îți fac ceva, doar că un lucru este clar, te joci cu primejdia și nu-i a bună, zice după care zâmbește strâmb și iese pe ușă.

      Îmi las picioarele să alunece și mă ghemuiesc rezemată de același perete și încep să plâng. Nu am mai plâns de atâta timp. Nu îmi pot da seama dacă lacrimile sunt de frică sau pur și simplu din cauza umilinței pe care a trebuit să o suport.
  Ușa se deschide și încerc să îmi sterg lacrimile în timp ce mă rog la Dumnezeu să nu fie Ash.
Mă liniștesc când o văd pe Sky.

― At! Ești bine? mă întreabă în timp ce ochii îi sclipesc. Ash mi-a povestit faza cu alcoolul și mă gândeam că ai vrea să te duc acasă. Eu nu am băut și putem lua mașina lui Jeremy.

      Nici măcar nu știu despre ce vorbește, dar sunt recunoscătoare că a venit aici și că vom pleca în sfârsit din acest loc oribil.

― D... da, îi zic cu glasul tremurat și ies pe ușă alături de Sky.

      Dimineața își face apariția în cel mai brutal mod posibil, iar capul aproape îmi explodează de durere.
     Mă ridic din pat și mă duc către baie. Mă spăl pe față și privesc în oglindă. Arăt mai oribil ca niciodată, dar din fericire este duminică ceea ce înseamnă că până ce încep cursurile am timp să mă recuperez. Mă întorc în cameră și observ că Sky nu este aici. Nici măcar nu mă strofoc să îmi dau seama unde ar putea fi sau ce face căci nu pare genul care să stea într-un singur loc mai mult timp.

      Mă trântesc în pat și privesc la tavanul alb procesând evenimentele de ieri. Prima mea zi la cămin a fost și cea mai oribilă zi din viața mea, bine poate nu la fel de oribilă ca cea în care au murit tata și fratele meu, dar aproape la fel de oribilă.

      Oftez și îmi mut privirea către mini-biblioteca pe care mi-am creeat-o ieri după-amiază. Aș vrea să citesc încă o dată pentru a cincizecea oară Mândrie și prejudecată sau Cinci săptămâni în balon.
       Nu mă pot decide, dar într-un final pun mâna pe romanul meu preferat Mândrie și prejudecată.

Fiind prinsă în povestea lui Elisabeth și a lui Darcy nu îmi dau seama că au trecut câteva ore bune căci afară este deja întuneric.
  Las cartea cu părere de rău și mă duc să fac un duș.
În timp ce apa fierbinte îmi curge pe corp nu mă pot gândi decât la Ash. E așa un idiot! Un neandertal cu un comportament grotesc și nesăbuit.

      Ies din duș și sar din nou în pijamalele mele confortabile.
Îmi scot din dulap niște haine pentru mâine. Vreau să arăt impecabil așa că scot o rochie roșie cu trandafiri negri și un jerseu pentru a nu-mi  fi frig dimineață.
      Mă arunc în pat și încep să reflect asupra situației acesteia.
Nu sunt sigură că mă voi acomoda.
  Toată faza cu petrecerea a fost un fiasco total, oamenii ăia sunt niște parveniți, cel puțin Ash e, iar colega mea de cameră umblă hai-hui prin oraș în loc să fie aici discutând cu mine despre Mândrie și prejudecată.
Nu am altă alegere decât să mă împac cu ideea că nu toată lumea poate fi ca mine. Sper doar că îmi voi găsi un grup de prieteni.
Începe să îmi lipsească Hicksville. Sper că venirea la New York nu a fost o decizie proastă, doar că vreau să îmi urmez visul de a deveni un psiholog de succes și de a ajuta oameni.
      Adorm într-un final pierdută în gândurile mele.