Asha

29

— Atlanta!  îl aud pe Ash strigându-mă, dar nu îmi păsa, continui să alerg printre mulțimea de tineri beți.

      De ce m-a mai chemat?
Ca să râdă pe seama mea și să îl găsesc sărutându-se cu scorpia aia nenorocită.
Urc pe scări și alerg pe culoar.
Ajunsă în în capăt mă sprijin de perete și alunec în jos. Îmi strâng genunchii la piept și dau frâu liber lacrimilor fierbinți.

      Trebuia să îmi fi dat seama că ceva e putred când am sesizat că nu mai vine, dar nu, am sperat ca o idioată că ar putea să mă placă.
La naiba! Nici măcar nu suntem împreună sau ceva,dar mă doare, mă doare și simt cum gelozia mă macină.

— Atlanta!

      Îl zăresc în capătul celălalt al holului.
Începe să alerge către mine, iar când ajunge îngenunchează în fața mea și dă să mă atingă, dar mă smucesc brutal din mâinile sale.

—  Atlanta! Lasă-mă să îți explic.

—  Nu! Nu ai ce să explici Ash! urlu cât pot de tare la el.

—  Ce te deranjează atât de tare? mă întreabă și simt cum alcoolul emanat de el îmi arde ochii deja plini de lacrimi.

—  Tu chiar îți bați joc de mine!? țip și mai tare și mă agit când dă să mă atingă din nou.

—  At! Te rog, spune iar tonul i se încălzește. Nu e ceea ce pare.

—  M-ai invitat aici și ai spus că vii să mă iei, iar când ajung aici, o văd pe... pe Josie călare pe tine, spun ironică și râd fals.

—  Da, bine,ș tiu că pare deplasat...

—  Normal că știi, îl întrerup.

—   Lasă-mă dracului să îți explic, spune și dă puternic cu pumnul în peretele alăturat, iar o venă i se umflă pe frunte.

Încuviințez terifiată dându-i șansa să se exprime.

—  Spune.

—  Eram în living și mă uitam la ceas ca să știu când să plec. Gașca a apărut - cu Josie în frunte - cu diferite sticle de băuturi în mâini și cu un sac de iarbă.

—  Dumnezeule!

—  Șșș, spune și își așează un deget pe buzele mele făcându-mă să mă încrunt.

—   Așa... și, când am vrut să ies pe ușă, Justin a început să toarne tequila în pahare și să facă shot-uri. Mi-a oferit un pahar și am refuzat, dar au început să scandeze și m-au convins să dau pe gât un pahar. Însă, cel din care am băut eu, nu era unul dintre cele turnate de Justin. A fost turnat de Josie... face o mică pauză și oftează... și după asta am început să mă simt amețit și nu mai știam ce se întâmplă cu mine și pur și simplu am uitat și apoi Josie...

—Destul! îl opresc.

—Te rog Atlanta!

—Ce mă rogi Ash? Ce mă rogi?! mă răstesc la el.

—  Să mă înțelegi!

—  Nu am...

       Și mă oprește. Mă oprește cum știe el cel mai bine să mă oprească.
Mă sărută cu patos și cu pasiune și simt cum mă cutremur când mă prinde de talie și îi simt mâinile înghețate prin materialul subțire al rochiei.
Încerc să mă opresc când imaginea cu Josie peste el îmi reapare în minte, dar nu pot.
      Am nevoie de asta, am nevoie de el.
Îmi descarc nervii și suferința pe el și îl mușc cât pot de tarede buză, făcându-l să scoată un geamăt și să mă sărute mai pătimaș ca înainte.
Îmi deschid gura ușor și îi fac loc limbii sale fierbinți.
Înlăuntrul meu simt că nu e bine, dar inima îmi spune că e corect.
      Mă ridic în genunchi și îmi așez o mână în spatele gâtului său și cealaltă în păr.
El își coboară mână dreaptă mai jos ajungând pe fundul meu și mă apucă ușor.
Mă crispez la început, dar intensific sărutul făcându-l tot mai pasional.
Mi-aș dori să pot sta astfel o eternitate, dar visul mi se spulberă când Ash se desprinde lăsându-mă cu ochii în soare.
Mă privește optuz și schițează acel zâmbet idiot care mă face să sar pe el.

—  Suntem în regulă? întreabă scârțâit și îmi dă o suviță de păr după ureche.

—  Mhm, spun după care mă înroșesc la atingerea sa.

Încă o ceartă încheiată cu un sărut.

—  Ce vrei să facem acum?

—Hai să mergem jos, spun încrezătoare.

—  Ești... sigură?

—Da!

Ajunși în capul scărilor, o caut cu privirea pe Sky, dar dau ochii cu... Adam!

Oh nu!

Mă observă și îmi face cu mâna zâmbind.

—  Atlanta! Hei!

—  Cine e ăla?

—  Adam, spun și înghit în sec.

—  Nu!

—  Ba da. Acum taci! spun când Adam se îndreaptă spre noi.

—Atlanta. Ce faci?

—  Adam hei. Bine.

—  Salut, spune zâmbind către Ash.

—  Mbună, scuipă printre dinți încruntat.

—  Adam, încântat.

—  Mda. Ash, spune scârbit și dă mâna cu băiatul zâmbitor din fața noastră.

Mă încrunt la Ash, după care îi zâmbesc lui Adam.

—  Păi, cred că ar trebui să îmi caut prietenii, spune și privește în spate. Ne vedem mai târziu?

—  Sigur, spun politicoasă, iar Ash marâie mânios.

—  Mi-l imaginam îmbrăcat într-o bluză roz și cu o fustă.

—Poți te rog să încetezi? mă răstesc la el. Te comporți ca un copil.

—Bine, spune rece și își dă ochii peste cap.

      Fără să ne dăm seama, zeci de cupluri se duc pe ringul de dans și încep să danseze lent pe Perfect de la Ed Sheeran.
Mă mir că la petrecerile astea se pun și alte melodii în afară de muzică electronică.
      Îl trag pe Ash de mână cărându-l către ringul de dans.

—  Eu nu dansez, spune și se proptește în fața mea.

—  Te rog? mă milogesc la el.

—  Uh bine, se dă bătut și îmi plasez o mână pe umărul său, iar cu cealaltă îl apuc de mână.

      Își pune mâinile plăpând pe șoldurile mele și începem să ne clatinăm pe ritmul lent al muzicii.
Se pricepe destul de bine.
      Mă las pierdută în ochii săi și uit orice altă amintire în afară de cele cu noi doi.
Ignor toți ceilalți oameni și mă canalizez pe căldura trupurilor noastre, foarte aproape unul de celălalt.
      E un sentiment divin.
Îmi întorc capul și o zăresc pe Josie care se încruntă la mine și fix atunci, în văzul tuturor, îmi așez capul pe pieptul tare al lui Ash și mă las condusă de sunetul liniștitor al inimii sale, căci a mea... bate pentru el...