Asha

7

— Ești bine? întreabă Ash uitându-se în ochii mei, iar mâinile îi sângerează.

      Mă uit la tipul întins pe jos, apoi la Ash și la mâinile sale, picioarele îmi tremură, nu pot să respir, sunt terifiată.

— D... da, reușesc într-un final să răspund.

— Știam că nu va ieși bine dacă te plimbi singură prin casa asta nenorocită. E plină de libidinoși obsedați, se revoltă făcându-mă să casc gura la auzul acestor vorbe.

Nu pot să cred că în sfârșit e de partea mea!

Izbucnesc în lacrimi, nu le mai pot ține. Mă simt atât de umilită.

— Hei, hei, hei. Nu plânge, zice apropiindu-se de mine. Totul e bine acum.

       Își pune ambele mâini pe fața mea și îmi sterge lacrimile zâmbind strâmb.

Mă simt prost  pentru că s-a rănit încercând să mă ajute așa că îmi fac curaj și îi vorbesc:

 — Tu ești bine?

— Oh. Asta? întreabă și se uită la rana de pe mâna sa dreaptă. Voi fi bine.

— Nu pot să cred că era să...

— Șhh, zice și își așază degetul arătător pe buzele mele, făcându-mă să mă opresc. Lasă-l în trecut, hai să fugim de aici. Ce spui ? îmi zâmbește.

Încuviințez. Nu mai pot suporta să stau aici.

      Coboară scările, iar eu îl urmez. Când ajungem la parter o zăresc pe Sky care mă țintuiește cu privirea. Nu o bag în seamă nici pe Josie care se holbează scârbită. Vreau doar o pauză de la tot ce s-a întâmplat.

      Ajungem în fața unei mașini de epoca. Ash se urcă în locul șoferului, iar eu mă trântesc pe scaunul din dreapta.

      Iese din parcare înjurând câteva mașini din cauză că îi blocau aria, iar când ajungem pe șosea dă drumul radioului.
Nu îmi venea să cred... e chiar „Miss Jackson" de la Panic! At the disco, trupa mea preferată. Îmi las capul pe spate și privesc pe geam ascultând în detaliu fiecare vers, deși le știam pe derost. 
Fără să îmi dau seama încep să fredonez haotic și să îmi mișc capul în față și în spate după melodie.

— Ești fan Brendon Urie? mă întreabă făcându-mă să mă opresc din micul meu „concert".

— Da. Numărul unu chiar, spun după care încep să râd.

— Surprinzător! exclamă uitându-se la mine. Deși nu vreau să îți distrug visele... nu poți fi fanul lor numărul unu, zice pe un ton hotărât.

— Și de ce, mai exact?

— Pentru că acela sunt eu,  îmi zâmbește cald, cum nu a mai facut-o până acum.

— Oh. Nu aveam de unde să ştiu că și ție îți plac, exclam surprinsă.

— Da, păi mai degrabă pe tine nu te-aș fi văzut ascultând o trupă rock,  ridică  sprânceana dreaptă într-un mod jucăuș.

— Mda. Ei sunt singurii pe care îi admir. Au ceva special, mă explic.

Îmi zâmbește.

— Unde mergem apropo? îl întreb amintindu-mi ce făceam de fapt.

— Am să te duc undeva unde o să te relaxezi, răspunde apatic.

— Oh, fac eu când realizez că nu îmi va spune unde mergem cu exactitate.

      Mă uit din nou pe fereastră.
  Încerc să găsesc un răspuns. De ce se comportă în sfârșit drăguț cu mine? Oare îi este milă de ceea ce s-a întâmplat?
Mii și mii de întrebări despre acest băiat îmi împânzesc mintea încă de când l-am cunoscut. Simt nevoia să îl cunosc, să aflu ce iubește să facă, să aflu ce mâncare îi place, care este animalul său preferat... nu știu de ce, dar simt că vreau să îi fiu prietenă, în ciuda comportamentului său frivol și schimbător.
Sunt întreruptă când mașina se oprește.

— Unde... suntem? întreb curioasă.

Mă ignoră în timp ce iese din mașină, îmi dau ochii peste cap și îl imit.

Când ies pe portieră rămân șocată.

— M-ai adus la Statuia Libertății!? ţip mai entuziasmată ca niciodată.

— Degeaba vii în New York dacă nu vizitezi Statuia Libertății, spune ridicând din umeri şi încercând să ascundă un rânjet. Hai să intrăm.

— Putem intra acolo? întreb precum un copil care vede pentru prima dată o jucărie.

— Firește. Haide, îmi face semn și se îndepărtează iar eu alerg după el către ușa pe care nici nu o observasem cu câteva minute în urmă.

      Intrăm, iar eu rămân cu gura căscată când aflu că va trebui să urcăm pe trei sute cincizeci și patru de trepte. După lungul traseu ajungând extenuați, în sfârșit sus, în capul statuiei.

— A fost atât de obositor, spun în timp ce îmi caut respirația.

— La coborâre vom lua liftul, spune brunetul din faţa mea pe un ton neutru.

— Există lift? Și de ce naiba m-ai pus să urc atât? pufnesc și mă îndrept spre el încruntată.

— Oh haide, ai făcut și tu mișcare și plus de asta, și eu am urcat, izbucnește în râs.

Chicotesc și eu după care Ash începe să mă privească intens.

— Întoarce-te, îmi ordonă, iar eu mă supun.

Când mă întorc îl văd... New York-ul... priveliștea e pur și simplu incredibilă.

— E așa... Uau.

— Este, spune Ash aşezându-se lângă mine  şi admirând orașul.

      Toate luminile, zgârie-norii, mașinile, oamenii... toate se văd atât de mici și atât de frumos.
 M-am întrebat adesea cum arată perfecțiunea și cred că am găsit-o. Această panoramă pur și simplu îmi taie respirația.
Mă întorc către Ash si pot spune că este la fel de prins ca și mine.

—  Îți mulțumesc!

—  Hmm?

—Îți mulțumesc că m-ai adus. E incredibil. Dar cum ai știut că nu am mai fost până acum aici?

—Nu știam. Am intuit doar și mă gândeam că e locul potrivit pentru a-ți petrece luni seara, spune și-mi zâmbește. Îmi pare rău pentru incidentul neplăcut din seara asta.

—  Ei bine, chiar este și nu ai de ce să te simți prost, răspund cu același zâmbet.

—  Obișnuiam să vin în fiecare zi aici când eram copil. Era locul meu de relaxare, ăsta și încă unul.

Îi zâmbesc neștiind ce să fac.

      Deși ne știm de câteva zile, nu sunt obișnuită să se comporte atât de drăguț... dacă o ținem tot așa poate reușim să devenim chiar... amici. Sper

M-am mai holbat preț de zece minute când telefonul meu începe să reproducă „Halleluja" tot de la Panic! At the disco.
Îmi scot telefonul din geantă și mă uit la ecranul luminos. Nu cunosc numărul de pe ecran, așa că răspund după câteva secunde.

—  Alo? Ce? Nu... nu. Doamne, Dumnezeule. Da, e și el. Lasă asta. Okay, venim cât putem de repede! Pa.

Ash mă privește nedumerit.

—  Era Sky. S-a întâmplat ceva, la casa frăției.

—  Ce? Ce s-a întâmplat? mă întreabă îngrijorat.

—  Au dat... buzna nu știu ce tipi în camera... ta.

—  Poftim?! urlă din nou la mine. Haide acum!