Asha

34

       Dimineața își face apariția în cel mai frumos mod posibil.
Îmi deschid ochii când lumina intră pe fereastră și zâmbesc precum un copil când îmi aduc aminte de seara trecută.

      Nici nu aș fi visat că așa stau lucrurile defapt.
Încă îi mai pot simți atingerea caldă și liniștitoare a lui Ash pe trupul meu dezgolit.

      Îmi ridic încet capul de pe pieptul său și îl privesc.
E atât de frumos când doarme. Atât de liniștit.
Îl mângâi ușor pe față și strâmbă din nas făcându-mă să chicotesc.
Când în sfârșit își deschide ochii, îmi zâmbește larg.

—  'Neața.

—  'Neața, spune iar glasul îi e scârțâit. Ce faci?

—Știi tu, te admiram doar, spun ironică.

—  Oo. Și, îți place ce vezi? mă ia peste picior.

—  Bineînțeles, spun și îi ofer un mic sărut pe buze.

—  Atlanta. Cum..cum ți-a plăcut... știi tu? se bâlbâie într-un mod adorabil.

—  Glumești? Mi-a placut foarte mult! îl încurajez.

—  Pai atunci pot să ți-o tra...

—  Șșș. Nu strica momentul spun în timp ce îi acopăr gura cu palma ca să îl opresc și îi zâmbesc.

      Mă rostogolesc din strânsoarea sa și privesc la ceas.
E numai șapte. Se pare că m-am trezit la țanc pentru cursuri în ciuda faptului că am uitat să pun alarma.

—  Unde te duci? mă întreabă pe un ton pițigăiat.

—  Trebuie să mă pregătesc. Cursurile încep în mai puțin de o oră și jumătate.

—  Oh. Haidee să nu ne ducem, se milogește.

—  Poți să nu vii. Eu mă duc.

—  Bine... merg și eu. Cine știe ce libidinos se mai dă la tine acum că ești a mea, și nu vreau să...

Lasă propoziția în aer, iar eu mă întorc spre el.

—  Ce ai spus tu acolo?

—  Nimic.

Mă târăsc în patru labe către el și mă urc în poala sa.

—  Sunt a... ta? întreb, iar el se înroșește. Ei bine, și tu ești al meu, recunosc eu în încercarea de a-l încuraja să continuie fraza.

      Își mușcă buza și adoptă o privire mirată.
Nici mie nu îmi vine să cred că am spus asta sincer, dar era necesar.

Al meu?

Da. Chiar este al meu.

      Fără să mai spună ceva, mă prinde de spate și își lipește buzele de ale mele.
Fiorii îmi trec pe șira spinării făcându-mă să mă cutremur și să intensific sărutul.
Când ne desprindem, îl privesc profund în ochi.

—  Te iubesc! spunem la unison, după care pufnim în râs.

—   Și eu te iubesc! îl sărut pe obraz și mă ridic.

      Oftez când îmi dau seama că nu sunt în camera mea de cămin și că nu am ce altceva să îmbrac decât treningul ponosit de ieri.

—  Te pot ajuta cu ceva? spune sprijinindu-se în cot la marginea patului.

—  Nu cred. Nu am ce aa îmbrac și nu avem suficient timp să ajungem la cămin ca să îmi iau hainele.

—  Hmm. Cred că am o idee, spune frecându-și bărbia teatral.

—  Ce idee?

Se ridică și scoate din dulapul imens și negru un morman de haine amestecate.

—  Ia astea, îmi întinde un hanorac negru și o pereche de colanți.

—  De unde le ai?

—  Hanoracul este al meu, iar pantalonii... sincer habar nu am de unde îi am, se hlizește.

Îmi acopăr trupul aproape dezgolit cu mâinile și încuviințez în semn de mulțumire.

—  Nu ai de ce să te ascunzi. Nu e nimic din ce nu am mai văzut, îmi face cu ochiul.

—  Nu crezi că sunt... grasă?

—  Ce? De ce dracu' să cred asta? Atlanta. Ești frumoasă, iar eu te iubesc oricum ai fi, îmi zâmbește.

—   Și eu! îi întorc declarația și îmi pun sutienul după care trag pe mine hainele oferite de Ash.

Hanoracul său miroase ca parfumul lui și mă face să mai simt protejată.

—  Vezi? Arăți șmecher în hainele mele.

Chicotesc și mimez mersul pe un podium, iar el aplaudă zgomotos și amândoi pufim în râs.

—  Ar trebui să te îmbraci și tu, spun în timp ce mă așez pe pat.

Dă din cap și trage pe el o pereche de jeanși negri și un tricou alb peste care pune geaca de piele.

—  Gata, spune în timp ce se piaptănă.

                                                                              ***

      Când intrăm pe poarta campusului, Ash mă prinde de mână și îmi zâmbește făcându-mă să tresar din cauza florilor oferiți.
Degetele sale se împleticesc cu ale mele precum un puzzle, iar spațiul dintre ele se umple maiestuos, de parcă mâinile sale sunt create special pentru ale mele.
Privirile studenților sunt ațintite către noi, iar câteva fete șușotesc în momentul în care intrăm pe ușa mare a facultății.

—  Să ai grijă ce faci, da? spune cald în timp ce își lipește fruntea de a mea.

—  Da. Și tu să ai, îi răspund și îl sărut pe vârful nasului.

Îl urmăresc cu privirea până dă colțul coridorului și mă îndrept către Robin care mă privește jucăuș.

—  Asha?

—  Asha!

                                                                           Ash

       Mă simt mai fericit ca niciodată. Nu credeam că o să mai merg către sala de curs fluierând și fredonând melodii de la Panic! At the disco din cauza unei fete. Unei simple fete.
La dracu'! Nu e simplă. E atât de complexă. Atât de inocentă, frumoasă, gingașă și plină de viață.
Și mă iubește! Mă iubește! La naiba!

      De zece ani aștept asta. De zece ani întregi aștept momentul în care voi fi fericit și în sfârșit a sosit.
Oaza mea de liniște a sosit.
Dar dacă... dacă află? Dacă află ce ascund de fapt?
Drăcie! Trebuie să am grijă. Asta o va sfâșia.

      Nu pot să cred că în doar două luni a reușit să mă farmece atât de tare.

E a mea.
Doar a mea.
Și așa va rămâne.

      Sunt un cretin, dar am reușit.
Am reușit să obțin fericirea și sper că și ea simte la fel.
Nu m-am mai culcat cu altă față de două luni, de când am întâlnit-o, și sper că de acum încolo, doar cu ea o să o fac.
Vreau să îi simt fiecare părticică din trup la mine în mâini.
Să inspectez fiecare zonă și să îi sint fiecare respirație greoaie îmbinată cu a mea.

      Vreau să o protejez precum o floare. Să nu o las să se ofilească, mai ales în fața mea.
Sunt sigur că voi eșua lamentabil, dar merită încercarea.
Ea merită tot ce e mai bun și cu siguranță eu nu sunt unul dintre acele lucruri, dar mă iubește, în ciuda tuturor măgăriilor făcute.
Cum de o face?... Nu știu.

Dar trebuie să o țin departe de acel secret altfel o voi pierde.

      O voi pierde...