Asha

5

— Ce dracu' se întâmplă aici? răsună vocea subțire a lui Sky.

      Am încremenit. Picioarele îmi sunt mai moi decât înainte, gura îmi e uscată și îmi vine să plâng.

Dacă e iubitul ei?!

      Doar la asta mă mai puteam gândi. Mă uitam la Sky care era nervoasă și apoi la Ash ce părea destul de dezinvolt în ciuda situației.

— Ce vezi, răspunde într-un final Ash pe un ton rece.

— At! exclamă Sky și încremenesc. Poți veni până la baie cu mine? îmi zâmbește.

      Dau din cap afirmativ căci nu mai pot rosti nici un cuvânt. O urmez pe Sky și când ieșim pe ușă aceasta se închide făcându-l pe Ash să dispară total din raza mea vizuală.

Mă opresc la jumătatea culoarului, imediat după Skylar și când se întoarce cu fața la mine mă privește lung.

— Atlanta, oftează. Ce a fost în capul tău? mă întreabă pe un ton destul de calm.

—Îmi pare... rău. Nu știam că e iubitul tău. Nu... nu știu de ce am făcut asta, m-a prins cu garda jos și...

— Atlanta! pufnește râzând. Ash nu e iubitul meu, zice iar râsul i se amplifică.

— Oh, răsuflu ușurată pentru un moment.

— Doar că... deși nu te cunosc prea bine, pot spune că tu nu ești o fată ușuratică care ar dori să se culce cu Ash și nu vreau... nu vreau să fii rănită. Atâta tot, dar bănuiesc că ți-ai dat seama deja că el e cum e, îmi zâmbește prietenos.

— Cam da, mi-am dat seama,doar că nu eu am sărit pe el, ci invers, îi explic gesticulând.

— Mda, cam asta face tuturor,dar dacă nu îi dai satisfacție, va înceta. Uneori poate fi un prieten bun, dar alteori e o pacoste uriașă, spune iar amândouă începem să râdem. Hai să mergem, zice după care se îndreaptă înapoi către cameră, iar eu o urmez.

      Ajunse înapoi în cameră îl privesc pe Ash care stă întins în patul meu și cu picioarele sprijinite de al lui Sky.
  Sky îl priveste urât iar el surâde și mă privește. Ma așez la birou cât să ignor ce se întâmplă în spate.

— Ei bine, oricât mi-ar plăcea să rămân, trebuie să plec ca să fac un proiect, spune bruneta după care iese pe ușă.

 — Ce ați vorbit? îi aud vocea groasă a lui Ash ce răsună în spatele meu.

— Nimic ce te-ar privi. Am crezut că ai treabă cu Sky. Ce mai faci aici? pufnesc nervoasă în timp ce lovesc cu pixul în birou.

— Mă relaxez. Ceva ce ar trebui să faci și tu.

 — Eu sunt foarte relaxată, mulțumesc.

— Sunt sigur că ești, zice în timp ce scăpa un mic surâs.

  Îmi dau ochii peste cap și continui să îl ignor atât cât pot.

Care e problema lui?

— Mi-e foame, se plânge Ash precum un copil.

— Și... ?

— Hai să mergem să mâncăm ceva.

 — Ce te face să crezi că aș vrea să merg cu tine?

— Oh, poți să nu mai fii atât de plictisitoare câteva minute?

  Mă întorc către el și îl țintuiesc cu priviriea încercând să îmi țin furia în mine până când cedez.

— Auzi, eu nu îți permit să te mai comporți astfel. Întâi ești nepoliticos, iar apoi mă săruți și nici măcar nu mă cunoști și mai vrei și să merg cu tine la cină! urlu enervată încercând să nu îl plesnesc.

— Iisuse, zice dându-și ochii peste cap, a fost doar un simplu sărut, nu mai face atâta tam-tam inutil.

      Pentru el cred că totul este „doar un". Nu pot să cred că a spus așa ceva. Simt cum sângele îmi curge cu putere și cum o venă stă să îmi explodeze. Nu am mai întâlnit în viața mea o persoană mai impertinentă.

— Pentru mine fiecare lucru are însemnătate, dar tu nu ești decât un pierde-vară și nimic mai mult! exclam, iar obrajii îmi iau foc.

  Mă privește nedumerit, dar lasă să îi scape un oftat și iese pe ușă trântind-o.

  Cad în genunchi și încerc să procesez ce tocmai s-a întâmplat.

E doar un sărut, E doar un sărut, E doar un sărut.

Aceste cuvinte mi-au rămas întipărite în minte.

      După ce îmi limpezesc gândurile în duș, mă schimb în pijamale chiar dacă este de abia ora patru după-amiaza. Îmi iau volumul din Mândrie și prejudecată și mă pierd din nou în paginile poveștii lui Elisabeth. Cel puțin asta mă face să mai uit de acel coșmar trăit în urmă cu oră , deși acela a fost pe departe cel mai perfect sărut pe care l-am primit, cu toate că acest cuvânt   „perfect" nu poate avea grad de comparație,sărutul oferit de Ash mă face să spun că într-adevăr a fost „ cel mai perfect". Regret faptul că el e un măgar, misogin și arogant plin de tatuaje și pierce-uri. Nu vreau să fiu rea, sau să judec, dar asta este ceea ce îi descrie. Sper doar că nu voi mai avea de-a-face cu el.
      Îmi dau o palmă peste frunte când îmi amintesc că am un curs cu el, dar dacă... printr-un absurd... putem deveni prieteni.

Nu puteți fi prieteni, el are doar prieteni cu beneficii, subconștientul își face simțită prezența.

Îmi contiui cartea până când adorm.

      Mă trezesc mai confuză ca niciodată. Ma uit în jur și o găsesc pe Sky care mă privește zâmbind, cum o face de fiecare dată, iar când întorc privirea către fereastră, observ că afară este deja întuneric.

— Te-ai trezit! chițăie Sky și bate din palme precum un copil.

— Cât...cât este ceasul? mă bâlbâi cu vocea răgușită.

— Șase.

— Oh! mă ridic brusc din pat. Cum de ești acasă? o întreb calm.

— Păi... mă pregăteam să plec.

Bineînțeles.

— Am o întrebare, îi zic timidă. Unde ești mereu când pleci? îmi mușc buza în speranța că nu am spus ceva greșit.

— Oh !La casa frăției BØF. Chiar dacă nu-s petreceri, mai stau cu ceilalți. Bem câte ceva, râdem, etcetera, zice zâmbind. Vrei să vii cu mine?

— Mm... nu știu. Va fi și Ash acolo?

— Nu cred. De obicei lunea e la muncă de la patru la zece.

— Ah. Păi cred că aș putea să vin, îi zâmbesc.

      Deși și ceilalți arată amenințător, nu cred că ar strica puțină distracție. Doar astăzi.

— Mă duc să mă schimb, îi zic după care mă îndrept către dulap să îmi iau hainele.

—  Va fi epic!