Asha

22

       Se desprinde, brusc și rece. Mă privește straniu, precum nu a mai făcut-o până acum. Mă uit atent în ochii săi. Irisul verde se contrastează perfect cu roșeala din afară.
Se îndepărtează și mă privește mult mai duios.

—  Frumos mod de a contraataca, îmi face cu ochiul după care se întoarce pe călcâie și face câțiva pași în față.

—  De unde știi de Adam?

—   Are vreo importanță?

—   Bineînțeles că are! mă revolt.

—   Ei bine, pentru mine nu are.

      Oftez.

—   Ești extraordinar!

—   Mi se spune des, spune arogant.

—  Ești beat. De ce?

      Se întoarce către mine și mă privește zâmbind.

—   Nu, nu sunt.

      Îmi împreunez brațele la piept.

—   Spune asta sticlei de wisky sparte și lucrurilor aruncate, îl întărât.

Se încruntă.

—   Așa, și? Sunt beat.

—   De ce m-ai sărutat? întreabă nonșalant.

      Simt cum mă înroșesc. Nu e ca și cum nu aș vrea să îi spun, dar pur și simplu... nu știu nici măcar eu de ce am făcut-o.

—   Ca să taci, ridic din umeri.

—  Atlanta. Sunt beat, nu idiot.

—  Nu am zis asta...

—   Cu siguranță asta gândești. Ai impresia că mă poți juca pe degete cum îți dorești tu. Nu toți suntem marionetele tale.

      Ce naiba?

—   În numele Lui Dumnezeu! Ash! Despre ce vorbești?

—  Încetează! urlă și își încleștează pumnii. Oprește teatrul ăsta! Faci întotdeauna pe proasta, ca să mă faci să îți pic în plasă. Dar ascultă la mine Atlanta, și ascultă bine, ți-ai găsit nașul... și acela sunt eu.

Tresar la auzul acestor cuvinte, dar încerc să îi arăt că sunt puternică și că îl pot înfrunta.

—   Mă ameninți cumva?

—   Ia-o cum vrei.

      Mă uit în ochii săi și cedez. Cedez ca de fiecare dată și dau drumul lacrimilor. Încruntătura de pe față îi dispare transformându-se în compătimire.

—   Plângi cumva? tonul îi e jos și scârțâit, în comparație cu cel de acum un minut.

      Îi ignor întrebarea și mă întorc cu spatele la el, dar se răsucește după mine. Îmi acopăr fața udă cu palmele și încerc să fug, dar mă prinde.
Îmi dă mâinile la o parte și mă prinde de față.
Mă privește cald și blând făcându-mă să mă calmez instant.
Deschid gura și dau să zic ceva când un zgomot puternic se aude din spatele lui Ash.
Ne întoarcem amândoi privirea către sursa zgomotului.

Nu pot să cred!

Este tipul care a vrut să... să îmi facă rău. Ține în mână rămășițele unei sticle de tequila și are ochii la fel de injectați ca în acea seară.
Ash se întoarce către el și mă împinge protector în spatele său.

—   Deranjez? rânjește tipul.

—   Iar tu? Ce mai vrei? se răstește Ash.

—Nim...