Asha

47

—  Dragi studenți, vă vine să credeți sau nu, dar primele trei luni de cursuri se încheie astăzi, fiind urmate de o frumoasă vacanță de Crăciun. Spune Jaelyn zâmbind. Și cu astea, v-am adus și notele primite în urma proiectelor. Sunt foarte mândră de tot ce ați realizat până acum și sper că la fel sunteți și voi. Oh și domnișoară Simons! Să mă aștepți după ore te rog.

      Ridic brusc capul când așează foaia cu calificativul pe masă. Am luat zece plus! Nu pot să cred!

Trebuie să îi mulțumesc lui Ash-care absentează din nou-pentru asta.

Dar oare ce vrea Jaelyn să discutăm? Sper că nu și-a dat seama că Ash mi-a scris eseul.

      După cursuri aștept în fața clasei de psihologie precum am mai făcut-o cu ceva timp în urmă.
Aceeași gloată de elevi iese pe ușă , iar vocea caldă Jaelynei mă cheamă înăuntru.
Înghit în sec și pășesc timidă după care mă așez pe un scaun la întâmplare și o salut pe profesoară.

—  Mă bucur că ai venit. Spune și îmi zâmbește în timp ce se sprijină cu mâinile de catedră. Îmi pare rău pentru incidentul de săptămânile trecute.

Încuviințez, iar zâmbetul i se transformă într-o grimasă.

— Te-am chemat ca să îți înmânez cea mai bună lucrare scrisă de un student în ultimii zece ani ai universității. Și anume lucrarea lui Ashton Brown. Zâmbește din nou.

Poftim?

Mă uit mirată la ea și când observă că nu înțeleg spune:

—   Cum el nu a fost prezent astăzi, am să îți dau ție nota sa. Este cel mai mare calificativ pe care l-am acordat și anume Excelent.
Lucrarea sa este întocmită conform tuturor normelor. Caligrafie, ortografie, studiul psihologic. Cu siguranță, nu te subestimez pe tine, spune și surâde, dar cum voi sunteți mai apropiați, mă gândeam că îi poți transmite felicitările mele sincere.

      Încă amuțită, dau aprobator din cap și iau foaia cu nota din mâna lui Jaelyn. Pe foaie este scris cu majuscule Excelent! Felicitări!.
Știam că Ash este cu mult mai intelgent decât vrea să arate, dar aceste vești, sunt uimitoare.

—  Și vreau să te felicit și pe tine pentru rezultatul obținut. Zâmbește.

Un mic sentiment de vinovăție îmi cutreieră trupul, dar îl controlez și spun:

—  Mulțumesc!

—  Vacanță plăcută!

—  Asemenea! Spun și ies pe ușă fără să mă uit în urmă.

      Merg către clădirea căminului studențesc pe care va trebui să îl părăsesc în mai puțin de trei zile.
Panic! At the disco mă încântă din nou în căști precum o fac de fiecare dată.

      Sunt încă uluită de vestea pe care mi-a dat-o Jaelyn, și foarte nerăbdătoare de asemenea.
Până să îmi dau seama, deja l-am apelat.
Telefonul sună preț de două secunde după care vocea groasă a lui Ash răsună în receptor:

—Alo?

—Ash!

—  Hei Atlanta, ce faci?

—  Mă ducem la cămin și mă întrebam dacă poți veni până aici. Spun și după un moment de tăcere rostește:

—  Ridică capul!

—  Huh? Fac cum mi se spune și atunci îl zăresc în fața mea.

      Se apropie cu un zâmbet zeflemitor pe fața sa angelică. Îl analizez din cap până în picioare. E îmbrăcat tot în negru, iar pe cap are o căciulă în stil beanie ce îl face să arate mult mai adorabil și inocent.

— Hei! Spune când ajungem amândoi în fața ușii și începem să râdem.

—  Bună, îmi mușc buza inferioară.

-Haide să intrăm și îți spun acolo ce aveam de zis.

Încuviințează și intrăm amândoi în sincron pe ușă pufnind în râs.
Mă rog ca Sky să nu fe aici, iar când deschid ușa răsuflu ușurată când observ că dorința mi-a fost ascultată.

Mă așez pe pat și îi fac semn și lui Ash să ia loc lângă mine, iar el se supune.

—  Poftim, îi înmânez foaia.

—  Ce? Întreabă și smulge foaia cu o expresie ciudată pe față.

—  Nota ta la proiect. Ai luat cea mai mare notă din ultimii zece ani Ash! Exclam entuziasmată.

—  C-cum? Mă întreabă uluit.

Schițează unul din zâmbetele sale autentice și observ cum începe să tremure.

—  Sunt mândră de tine,  îi zâmbesc după care se apropie și mă prinde într-un sărut.

      Îi răspund la sărut cum obișnuiam să o fac odinioară.
Mă bucur atât de mult că am avut puterea de a-l ierta și a-i mai acorda o șansă.
Știam că nu voi putea sta departe de el. A ajuns să fie drogul meu și în același timp medicamentul meu.

      Nu știu să iubesc pe altcineva. Nu știu cum să îl uit.. nu aș putea.
Cu siguranță ceea ce a făcut este deplorabil, demn de umilința pe care el mi-a provocat-o, dar nu pot. Simt că acum e mai schimbat, mai diferit.
Poate că totul a început din cauza unei provocări, dar acum sunt sigură că mă iubește. Atât cât poate, dar o face.

      Îmi deschid gura și îi fac loc limbii sale înăuntru. Mi-a lipsit, mi-a lipsit asta, mi-a lipsit inelul său ce deunăzi mă enerva.
Am ajuns să ador senzația provocată de el.

      Ash îmi oferă acel sentiment ce mi-a lipsit în adolescență.
Atunci când ai fluturi în stomac la prima întâlnire?
Exact acel sentiment.
Mi-a fost străin o bună bucată de timp, dar acum l-am descoperit.

      În toată splendoarea sa, Ash, băiatul misterios și plin de tatuaje din pragul ușii din prima zi de facultate, a reușit să mă farmece și ulterior, să mă iubească.
Întreaga mea viață am urât astfel de persoane. Le spuneam golani,  delicvenți , dar adevărul este că am judect cartea după copertă, deși am fost educată să nu o fac.

      Și acum mă bucur că l-am lăsat pe Ash să îmi arate adevărata sa latură cu toate că mai am încă foarte multe de descoperit.

      Bâjbâie pe spatele meu și îmi desface sutienul, dându-l jos cu dinții și aruncând un zâmbet pervers.
Mă așez în poala sa și încep să îl sărut pe gât.
Cu mâna liberă îi desfac cureaua jeanșilor și îl las pentru a nu știu câta oară să mă conducă..