Asha

25

 —  Atlanta!

Mă uit pe fereastră și îl zăresc pe fratele meu în mașină, lângă tata.

Ce naiba?

—  Atlanta!

—  Alekzander? Ești chiar tu? îl intreb uimită în timp ce scot capul pe geam.

— Atlanta? răsună glasul său în toată casa. E exact cum mi-l aminteam.

      Cobor grăbită scările și când ies dau să merg către el, însă o barieră mă oprește.
Tata pornește motorul mașinii și arunci Ash li se alătură pe bancheta din spate.

—  Atlanta!strigă toți la unison; iar eu mă holbez neputând să mă mișc.

      Tata pune mâna pe volan și începe să conducă.
Îl privesc pe Ash și, deși este la zece metri distanță de mine, mă privește fix în ochi;când tata accelerează și intră într-un copac.
Simt din nou cum mă scurg și cad în genunchi. Încep să plâng în hohote.

Cum am putut să nu fac nimic? Pentru a doua oară? Ce se întâmplă de fapt?

      Atunci simt cum o mână mă atinge ușor pe antebraț.
Deschid ochii și în fața mea se află Ash.

Mulțumesc Lui Dumnezeu!

      Prima mea reacție este să sar pe el strângându-l cât de tare pot în brațe.
Lacrimile îmi curg șiroaie pe chip.
Ash își așează barbia în curbura gâtului meu și îmi șoptește:

— Ești bine. Sunt aici.

Mă calmez instant și mă desprind din strânsoare.

— Ce s-a întâmplat? mă întreabă blând.

—  Tata și... fratele meu și... suspin printre lacrimi.

—  A fost doar un coșmar. Ești bine acum. Haide să te ducem înapoi la cămin.

Dau din cap afirmativ, iar el mă ajută să mă ridic și îmi zâmbește convins.

                                                                                                        ***

      Privesc la ecranul telefonului și observ că nu e decât miezul nopții.
Încă mă gândesc la acel coșmar oribil. Ce a vrut să însemne toată acea chestie? Și ce legătură are cu Ash?
Îmi las capul pe spate în scaunul mașinii lui Ash și îmi mut privirea către fereastră.
Încep să mă gândesc la această antiteză dintre noi, și mai ales la bipolatitatea lui Ash.
      Azi e atât de dulce, iar ieri a fost irascibil; cine știe ce va rezerva ziua de mâine..
Cu siguranță Ash este un specimen unic, nemaiîntâlnit de către mine.
Brandon era dulce mereu și de abia de m-a sărutat de maxim patru ori într-un an. Tot ce făceam era să ne ținem în brațe; dar eram un cuplu.
      Cu Ash nici o relație de prietenie nu știu dacă am,  însă acele săruturi cu siguranță sunt ceva... magic.

      Sunt întreruptă de Ash care mă anunță că am ajuns la cămin.
Mă dau jos și îl urmez pe ușa mare de lemn și intru pe coridorul întunecat.
Când trecem pe lângă recepționeră; aceasta îi face senzual cu ochiul lui Ash, iar el îi răspunde flirtului; confirmând afirmația aceea de astăzi.

      Ajunsă în cameră observ că bunica doarme,de data aceasta în pat și se pare că e îmbrăcată și în pijamale, ceea ce înseamnă că s-a mai trezit.
Amintindu-mi de coșmarul de la râu și priveliștea bunicii care doarme dusă mă face să mă gândesc mai bine la ce vreau să fac.
Mă întorc către Ash, iar el se uită fix la mine.

—  E în regulă dacă... vin la tine în seara asta? întreb stânjenită.

—  Poftim? mă întreabă vizibil mirat.

— Adică dacă vrei...

—  Nu! Adica, nu e nici o problemă, zâmbește. Te înțeleg.

—  Mulțumesc. O să îmi iau niște lucruri pentru mâine.

      Îmi iau geanta și îmi vâr cărțile pentru cursurile de mâine și câteva haine împăturite frumos.
Îl văd pe Ash care își dă ochii peste cap, dar îl ignor și mă duc să mă spăl pe dinți. Mă întorc rapid în camera și o sărut ușor pe Nana pe frunte.

După un drum de cincisprezece minute am ajuns în fața casei frăției.
Intru crispată în spatele lui Ash; iar acesta mă avertizează din cauza băieților din casă.

— Stai calmă... Isaac nu e aici.

Isaac?

—  Tipul ăla; știi tu.

      Mă calmez când îmi dau seama la cine se referă.
Sunt prea copleșită deja de întreaga situație așa că nu mai adresez întrebări în legătură cu ce gen de relație are el cu Isaac.

      Urcăm scările în grabă și ajungem în camera sa în mai puțin de un minut.
Ash încuie ușa făcându-mă să mă să tresar și să mă așez ușor pe pat.
Ash își dă tricoul și pantalonii jos rămânând într-o pereche de boxeri.
Mă înroșesc toată și mă minunez la trupul său.

—  Mă duc să mă... schimb, îi spun și mă îndrept către ușă

— Nu te las să umbli pe aici singură. Te poți schimba aici. Nu mă uit, îmi spune dezinvolt.

—  Ăăă bine, mă dau bătută și îmi scot pijamaua din geantă .

Ash se răsucește pe călcâie dar nu înainte de a face o grimasă.
Mă schimb repede și trec pe lângă Ash strecurându-mă în pat.

—  E în regulă dacă stau în pat?

—  Sigur. Eu am să dorm pe jos.

—  Nu e nevoie. Poți sta lângă mine; e patul tău, spun și se aruncă fără ezitare în pat.

Ne privim lung în ochi.
Îi zâmbesc cald, iar el îmi răspunde cu același zâmbet zeflemitor al său.

      Mă apropii de chipul său angelic. Vreau doar să îi simt căldura aproape de mine.
Înaintează și el și se ridică urcându-se peste mine.
Se sprijină de pat și mă prinde în mult-așteptatul sărut dulce.
      Îl sărut cu poftă și las să îmi scape un geamăt involuntar.
Am ajuns să tânjesc după aroma sa, după gustul său mentolat.
Își dezlipește buzele de ale mele și începe să coboare sarutându-mă pe gât.
      Limba sa creează cerculețe pe pielea mea.
Simt furnicături în tot corpul iar sângele îmi fierbe în vine.
Îmi arcuiesc spatele și îl trag de păr.
Nu credeam că pot simți niște senzații atât de sublime doar dintr-o simplă atingere ca asta.
      Cu mici sărutări se întoarce la buzele mele.
Limba sa dansează împreună cu a mea.
Nu pot să cred cât de repede reacționează corpul meu la atingerea sa.
E greșit, dar nu pot rezista.
      Ash se desprinde mușcându-mi buza de jos și făcându-mă-pentru a o mia oară-să mă cutremur.
Se întoarce tăcut cu spatele la mine; iar eu fac la fel.
Ce mai mod de a încheia o seară.

Mă las purtată în lumea viselor și adorm în timp ce savurez ultima rămășiță a gustului lui Ash rămas pe buzele mele...