Asha

21

      Ridic privirea și scutur din cap.

—  Adam? întreb mirată iar el mă ajută să mă ridic.

—  Chiar eu, zâmbește.

—  Ce faci aici, atât de... supărată?

—   Am venit să mă văd cu niște prieteni, dar lucrurile au luat altă întorsătură, îi explic ștergându-mi lacrima de pe obraz fără ca Adam să observe.

—  Vrei să bem ceva? îmi observă nervozitatea din ton.

—  Sigur.

Nu mi-ar strica un pahar de tequila după toată scena aceea.

Ash

      Mă îndepărtez iute de lângă Josie și mă uit scârbit la ea.

—  Ce dracu'? mă răstesc amenințător.

—  Care e problema ta? mă întreabă cu tupeu.

—  A mea? Tu ești aia care a sărit pe mine ca o nimfomană. Spun după care plec fără să privesc în urmă.

      Mă întreb unde ar putea fi Atlanta. E clar de ce a plecat de la masă. Josie a făcut-o să se simtă ca un rahat. Dar oare asta a deranjat-o mai tare, sau faptul că m-am sărutat cu ea?
Cu siguranță nu se compară cu Atlanta.
Când o sărut pe fata asta, pur și simplu mă simt atât de împăcat. Atât de diferit.

Ce mi se întâmplă?

      În toți cei douăzeci de ani ai mei, nu am întâlnit o persoană mai enervantă, dar care să îmi capteze atenția precum este Atlanta.
Sunt brusc întrerupt când îi aud vocea.
      Râde?
Fac câțiva pași către bar-ul din bucătărie și mă opresc la ușă. Îmi așez urechea și o lipesc de ușă cât să aud mai bine.

— Adam! Nu e chiar atât de amuzant. Eram mică, se schimonosește ea.

Adam? Cine dracu' mai e și ăsta?

—  Scuze, scuze. Mi se pare că ești doar drăguță.

      Poftim?
Nu înțeleg ce se întâmpla dar nici nu mai pot asculta. Simt cum furia mă cuprinde.
Dau să urc în camera mea, dar zăresc o sticlă sigilată de wiskey pe masa din living. Scot dopul cu dinții și dau o dușcă rapid pe gât. Mă arde pe esofag, dar nu îmi pasă.

      Îmi scot din buzunar pachetul de tigări aproape gol și îmi fac loc printre toți acești idioți.
Ies pe ușă și mă duc în curtea din spate. Mă proptesc pe scaunul meu și îmi aprind o țigară.
      Nu e bine ce fac, dar doar așa mă pot relaxa.

Drăguță?

      Cât tupeu are afemeiatul ăla să o complimenteze?
Nici măcar nu e drăguță.

      Mai arunc pe gât o gură mare de wisky și mă întind în scaun. Trag cât pot de mult din țigară și las fumul să iasă lent.
Privesc în gol și încerc să îmi dau seama ce se întâmplă cu mine.
Niciodată nu am simțit ceea ce simt acum. Cu atât mai mult pentru o fată. Dar încă din ziua aia, în care ne-am cunoscut...nu mi-o pot scoate din cap. E atât de enervantă cu toate ținutele alea fandosite și părul ăla creț.
La naiba! e o idioată, ca și mine.

Încă de la început mi-am spus că nu o suport, și așa este, de fapt, nu o suport. Ba chiar, o urăsc.

      Îmi trag un pumn zdravăn în falcă. Trebuie să îmi revin. Nu am voie să simt această chestie bizară pe care o simt acum. Nici măcar nu o pot explica. Mă depășește. Dar sunt sigur că voi eșua lamentabil...

                                                                                     Atlanta

      Se pare că nu a fost o seară prea rea. Convorbirea cu Adam m-a făcut să mă înveselesc. Pe de o parte îmi pare rău că am plecat de lângă grup așa brusc, dar nu mai puteam fi martoră la chestia aia..

      Mă chinui să trec printre toți acești oameni.Am nevoie de puțin aer curat. Zăresc ușa și o deschid grăbită. Aerul rece mă izbește puternic.
Închid ușa și mă rezem de verandă. Privesc la cer și mă minunez la frumusețea acestuia.
      Mă gândesc ce face Ash acum. Probabil că deja e în dormitor cu Josie.
Dau să intru înapoi când un țipăt se aude din spatele casei.

—  La dracu' !

      Ascult mai atent și îmi croiesc drumul către zona din care se aude țipătul.

      Mă opresc când ajung în curtea inferioară.
Masa și scaunele sunt aruncate pe iarbă și lângă ele în genunchi stă... Ash?
Alerg către el strigându-l.
Își ridică capul și mă privește tâmp. Mă apropii ușor și îl analizez mai îndeaproape. Are ochii foarte roșii și fața îi e transpirată.

—  Ce s-a întâmplat aici!? exclam nedumerită.

—  Poftim? urlă și se ridică apropiindu-se de mine.

—  Ești beat?

      Nu îmi răspunde, dar în schimb se apropie și mai mult. Fac câțiva pași în spate și până să îmi dau seama, simt cum mă izbesc de gardul de lemn rece.
      Ash își pune mâinile de o parte și de alta a capului meu și se încruntă.
Încep să tremur și deschid gura, dar cuvintele nu îmi ies din gură.

 —  Brusc îți pasă? Întreabă în sfârșit, iar mirosul de alcool și tutun îmi arde ochii.

Îmi desfac buzele, dar el își pune degetul pe ele și se apleacă către urechea mea șoptind:

— Te voi tortura și eu, așa cum mă torturezi tu pe mine...

Mă cutremur la auzul acestor cuvinte. Ce vrea să însemne asta?
Ash bate cu pumnul exact lângă capul meu făcându-mă să tresar.
Sunt îngrozită. Nu știu ce are de gând să facă. Nu are cum să mă rănească...nu?

—  Gândește-te că ăsta e micul tău prieten Adam, îmi zâmbește mișelește.

De unde știe de Adam?

—  Pof...

—  Șhh. Nu trebuie tu să știi. De câte ori să îți repet? Nu trebuie ca tu să le știi pe toate, ridică tonul.

—  Doar...

      Atunci îmi lipesc buzele de ale sale pentru a-l face să tacă. Mi-a lipsit asta. Aproape că uitasem cât de dulce îi este sărutarea. Ignor gustul de alcool. Nu știu de ce am făcut asta chiar eu de această dată. Poate că începe să mă afecteze și pe mine băutura, dar ceea ce știu cu adevărat este că îmi doream asta. Îmi doream să îi simt iar buzele moi împleticindu-se cu ale mele.
      Îl trag impulsiv de păr, iar el mă prinde de talie cu o mână și scoate un mic geamăt.
Îi simt răceala prin rochie și asta mă face să tremur și mai tare.
      Limbile noastre fac un dans armonios precum obișnuiau să o facă și în urmă cu ceva timp.

      Dar oare care este motivul pentru care s-a înfuriat atât de tare? Și de unde știe de Adam?
E gelos?