Miraculous: The Secret behind The Mask

Chapter 8~vol 2~Iubirea intre un om si un vampir

Marinette povestește

Ies din clasa si o sun pe Alya.

Al:- Ce e? spune ea apărând din spatele meu.

M:- Colegul nou... E prea interiorizat...

Al:- Si ce propui?

M:- Vreau sa il facem sa ne spuna ceva despre el, sa ii vedem de exemplu fata...

Al:- Cred ca am o idee. (Dar eu autoarea inca nu am nici o idee despre ce idee are Alya=)))

M:- Ma bucur sa aud asta.

Atunci, ma îndrept înspre banca liniștită.

Doamna dirigintă intră în clasa. Tudor pare foarte slăbit. Sta cu capul sprijinit intr-o mana... își mai pune din cand in cand mana la spate, iar apoi revine la poziția inițială. Nu cred ca se simte bine. Wooow, nu mai pot fi nici macar atenta la orele importante, biologie și chimie, ca ma tot gandesc dacaTudor e bine...

Adrien povestește

Marinette începe să își facă griji pentru mine... Dacă... nu... s-a îndrăgostit cumva de mine?!

Alya povestește

Primele trei ore au trecut ca vântul. În fine... acum e momentul.

Al:- Toată clasa, suntem chemați în curte!

Tudor rămâne în banca,  exact cum am crezut ca va face.

Clasa:- Ce e, Alya?

Al:- Trebuie să facem ceva in legatura cu Tudor! Nu vorbește cu nimeni...

Chloe:- Si ce ne pasa noua?

Al:- Nu te-a întrebat nimeni nimic, Chloe!

Chloe:- Nici nu trebuie, fiindcă tot ce spun eu e lege!

Al:- Asta crezi tu.

M:- Fetelor, nu ne-am intalnit aici ca sa va certați voi.

Al:- Trebuie să facem cumva sa ii vedem fata lui. Macar sa stim cum arata...

M:- Atunci ma gandesc ca...

Kim:- Eu zic sa ii luam ochelarii cand nu se așteaptă.

M:- Nu, varianta asta nu merge, e mult prea antrenat, simte toate mișcările din jurul lui.

Nino:- Din ce spui tu, reiese că nu e un om normal!

M:- E, cum sa nu fie? Daca e mai destept, mai inteligent, mai misterios si mai trecut prin viata ca noi, nu inseamna ca nu e normal! Din contra, asta il face extraordinar!

Clasa:- Woow! Marinette, iti place de el?

M:- Ce? Nu...

Al:- Ba da. De asta m-ai pus sa fac asta...

Marinette povestește

Inima nu ma asculta. De ce o ia la goană cand sunt in preajma lui? De ce I-am facut loc in inima mea? De ce...

Adrien povestește

Simt ca afara aceștia își fac un plan sa ma demascheze. Oricum, mereu voi fi cu un pas înaintea lor.

Marinette povestește

Intru in clasa alături de colegii mei. Toti suntem dezamăgiți, fiindcă nu am ajuns la numitor comun nicicum.

Time skip

Ultima ora s-a terminat. Tudor se grăbește să iasă din clasa, cand Chloe ii pune piedică.

Clasa:- Chloe! Ce...

Atunci, ne dăm seama cu toții că Chloe nu a făcut decât să găsească un plan. Ochelarii lui au zburat în celălalt colt. El... el e la pământ, cu o mână pe spate... haina lui... E rosie?! Era rănit?! Dar.. de ce a venit la scoala asa?

M:- Tudor... da-mi voie sa te ajut!

Adrien povestește

De ce nu ma folosesc de abilitatea de vampir cand trebuie? De ce nu i-am citit mintea lui Chloe? De ce?

Ochelarii mei sunt in celalalt capat. Simt ca toti colegii sunt deasupra mea, eu nu fac decât să mă lipesc cu fata de podea.

M:- Tudor, trebuie să iti pui ochelarii!

A:- Nu daca ma vezi!

M:- Ce?

A:- Ma poti vedea! Daca plecați...

M:- Poti sa ne arăți cum esti tu... nu vom rade...

Nu am de ales. Dacă Marinette ma va recunoaște, va fi o mare problema. Dar, daca nu m-a recunoscut că fiind Adrien cand eram Motan Noir, ma va recunoaște acum cand nu mai am aproape nimic i  comun cu vechiul Adrien? In fine... imi ridic privirea.

Clasa:- Ochii lui... Cicatricea...

Stiam ca toti se vor lua de ochii mei visinii. Sunt visinii, fiindca sunt înconjurat de oameni pe care imi e teama sa nu ii mușc. În rest, sunt verzi. Cicatricea... de cicatrice eram sigur că toți se vor lua în special de ea.

M:- Tudor...

A:- Acum esti mulțumită?

Ma ridic scrasnind din dinți de durere. Imi iau ochelarii si plec înspre casa.

Marinette povestește

E... E superb... E extraordinar de superb! E minunat de superb! E extranemaipolonic de superb! E perfect! Stai... el... nu, nu poate face asta! El tocmai i-a luat locul lui Motan Noir! Nu, mi-am promis sa nu imi fac asta. Merg dupa el. Trebuie să îi spun că Chloe asta face. E o greseala de-a ei, asa cum sunt toate celelalte.

M:- Tudor, stai!

Nu se oprește. Fug dupa el, cand e gata să mă calce o mașină. El era departe... il strigam... Totusi, ma simt prinsă si pusa pe trotuar. Era el?! Dar... stai putin... era departe, cum a ajuns aici asa...

M:- Tudor...

A:- Marinette... Imi pare rau ca am reactionat asa.

Atunci, nu stiu de ce, dar il sărut. Stai, ce?! Il sărut pe Tudor? Vreau sa rup sărutul dar nu pot?! Stai... ma sărută și el?! Stai... mi-a cuprins talia cu mâinile sale?! Stai... inima mea saltă de bucurie? Stai... el are o rana care sangereaza ingrozitor in spate, iar eu o simt, fiindcă si eu mi-am înfășurat mâinile în jurul taliei lui. Cum am putut face asta? L-am trădat pe Motan Noir. Cred... cred ca voi suferi toata viata pentru asta....

Adrien povestește

Nu m-am mai putut abtine. Ea a început, dar eu efectiv nu am putut să refuz. Am asteptat atat de mult momentul asta! Sunt atat de îndrăgostit! As alerga la ea ca un nebun, în fiecare seară, în fiecare minut, în fiecare clipa. Sunt atat de afectat de dragostea ei, încât am inceput sa gandesc totul doar pentru ca ei sa ii fie bine. Stiu ca pentru mine ar fi interzis sa o sărut. E interzis sa o iubesc. Iubirea dintre un om si un vampir... o iubire imposibila! Dar... inima mea e ca a unui om, nu pot sa o pierd asa pe Marinette! Rupem sărutul. O sa am mustrări de conștiință pentru ceea ce urmează să spun...

A:- Ce a fost asta?

M:- Imi cer mii de scuze... eu... nu am vrut...

A:- E prima si ultima data cand te iert...

Sigur o sa imi vina sa plang pentru replica asta...

Marinette povestește

Ce a fost în capul meu? Dar... dacă nu i-a plăcut de ce a adâncit sărutul? Am incercat sa ma îndepărtez prima data, si-a înconjurat mâinile în jurul taliei mele, aducandu-ma mai aproape de el. Am incercat sa ma îndepărtez a doua oară, dar el si-a pus mana pe obrazul meu si a început să mă mângâie. Am incercat sa ma îndepărtez a treia oară, dar el mi-a așezat mâinile în jurul taliei lui. Apoi, am renuntat. Dar... de ce am renuntat? Iar el... de ce nu s-a dat batut? Oare... ma place si nu vrea sa recunoasca?!

M-am gândit că ar fi momentul pentru putin romantism dupa atata actiune. Păreri?