Miraculous: The Secret behind The Mask

Chapter 58- Ultima zi ca om

Adrien povestește

Merg si trag perdeaua. O vad pe Marinette. Wow, pot sa stau la soare! Wow, mi-a fost dor de asta!

A:- Ma...Marinette?!

M:- Motănel!

A:- De ce te-ai transformat... cum... cum ai ajuns in China?!

M:- Un pic de ajutor.

Ii deschid geamul iar ea intră.

A:- Cum ai aflat ca eu sunt Motan Noir?

M:- Cred ca era cazul sa aflu...

A:- Mda...

M:- Tu ce faci? Pari... pari atat de slăbit... ai slăbit enorm... Deși... Si inainte erai slab...

A:- Nu prea am mâncat zilele astea.

M:- Asta înseamnă că ai fost cam stresat...

A:- Mda... se poate spune si asa...

M:- Mi-a fost dor de tine!

A:- Si mie!

Ne îmbrățișam sub blânda supraveghere a soarelui. Era ultima mea zi in care ma puteam bucura pe deplin de lumina soarelui. Era ultima mea zi in care o strâng pe Marinette in brațe. Este de fapt, ultima mea zi aici...

Atunci, ne despărțim din îmbrățișare si începem să ne sarutam. Ea se detransformase. Sper din tot sufletul ca bunicul sa nu vina... oricum am închis ușa. Macar vom avertizati. O sărut apăsat si totodata sigur. Nu pot sa spun ca nu imi place. Simt cum o lacrimă mi se prelinge pe obraz. Plagg se uita la mine, ascunzandu-se dupa un televizor. Nu stiu de ce se ascunde... oricum, e groaznic cum mă simt. Ma simt atat de responsabil... O voi părăsi pe Marinette, dar totul se va intampla doar ca sa o protejez...

Marinette povestește

Adrien e foarte agitat, inima ii bate cu putere, dar nu din cauza emoțiilor sărutului. E foarte agitat, nu imi pot explica... Adică... oare de ce e atat de agitat? Ultimele zile in care l-am văzut a fost enorm de speriat de tot ce era in jurul lui... in special de el... Foarte ciudat... il sărut incat sper sa reusesc sa il calmez... Nu stiu... e atat de speriat de el însuși... Nu stiu ce sa mai cred... sunt atât de speriată. Ma sperie comportamentul lui schimbat la 180°.

Adrien povestește

Mai am mai putin de jumatate de zi de trăit... poate ca... ar trebui să încep lupta pe la 4. Trebuie să mă pregătesc, asa ca trebuie sa o duc pe Marinette de aici.

A:- Marinette...

M:- Da?

A:- Trebuie... trebuie sa pleci...

M:- De ce?

A:- Eu... Nu pot sa iti spun motivul...

M:- Bine... ma gandesc ca ai de facut ceva foarte important. Khara, sa fim fioroase!

Marinette e pe cale sa plece. Sper sa nu se mai întoarcă... O prind de mana.

A:- Marinette...

M:- Da?

A:- Te... Te iubesc! Sa nu uiti asta niciodată!

M:- De ce imi spui asa? Stai... tu plângi?

A:- Nu... spun eu repezindu-ma sa imi sterg lacrimile de la ochi.

M:- Nu prea pare asa.

A:- Gata, trebuie să pleci! Dar...

Atunci, o strâng puternic in brațe. Ea reacționează identic cu mine. Ma simte ca am nevoie de asta. Era ultima mea îmbrățișare cu ea...