Rieka | Finalizată |

49. Acasă

𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵

Niciodată nu am fost mai nerăbdătoare, dar și nervoasă în același timp pe parcursul unui drum cu mașina cum sunt acum. Avem în jur de o oră de când am plecat de la hotel, dar parcă mergem cu încetinitorul, mi se pare că au trecut mai multe ore și nu mai pot aștepta, vreau să ajung cât mai rapid acasă. Vreau să ajung la Niklas.

— Rieka, calmează-te, te rog... o să ajungem acasă, doar că e trafic, vom trece granița dintre țări, durează ceva, îmi spune Jo și îmi ia mâinile care de-abia acum observ că îmi tremură, în mâinile sale.

— Dacă e supărat pe mine? Dacă nu mă va accepta? dau frâu liber gândurilor care au început să mă macine...

— Nu se va întâmpla așa ceva, te iubește foarte mult, ești mama lui acum Rieka. Poate nu îți spune acum așa, însă sunt sigură că îți va spune pe viitor.

— Crezi? îl întreb și mă las în brațele sale.

— Sunt sigur de asta, rostește și mă sărută pe frunte. Încearcă să dormi, așa va trece mai repede timpul și când te vei trezi îl vei vedea pe Nik. Plus că, de dimineață erai destul de obosită și cam mahmură.

— Nu vreau să dorm, vreau să profit de timpul ăsta, mi-ai lipsit mult în aceste săptămâni...

— Cum crezi tu, dar dacă nu vrei să dormi atunci îmi vei răspunde la câteva întrebări.

— De ce cred că nu îmi vor plăcea aceste întrebări? mă ridic în sus și privesc în față să văd cum mai este traficul și apoi îmi întorc privirea spre el.

Deși știu că Jo ar fi vrut să ne întoarcem doar noi și să conducă el spre casă, a trebuit să îl luăm și pe Rowan cu noi, iar în acest moment el se află la volan și noi doi în spate. Nu știu de ce, dar parcă de cum l-am văzut în această dimineață, nu-l pot înghiți, mă enervează orice spune sau face. Trebuie să văd curând ce rezolv cu el și nu numai.

— Știi că te voi întreba altă dată, în cazul în care refuzi astăzi. Nu putem evita la nesfârșit... trebuie să discutăm despre Matthew, despre ziua de ieri când te-ai îmbătat, dar mai ales despre noi. Da, ne-am spus unul altuia te iubesc, apoi am început să facem referire la viitor, un viitor în care noi vom fi căsătoriți, însă trebuie să aprofundăm subiectul, să spunem fiecare ceea ce ne dorim și să ajungem la un punct comun.

— Fie... vorbim despre tot ce vrei tu.

— Începem cu tine. De ce te-ai îmbătat? Cum ai ajuns să fi chiar atât de mahmură azi dimineață?

Și astfel încep să îi povestesc tot ce s-a întâmplat încă după prezentarea de modă. Problemele de la hotel, lipsa banilor și facturi colosale, ajutorul pe care l-am primit de la Matthew, sfaturile pe care le-am primit de la el pe parcursul săptămânilor trecute. Și ajung într-un final și la ziua anterioară, îi spun că n-am descoperit nimic, m-am enervat, îi spun ce mi-a recomandat Matt și cât de supărată, nervoasă, dărâmată am fost după ce am închis apelul. Iar apoi îi spun despre apelul pe care i l-am dat lui, îi spun că nu m-aș fi așteptat să-mi răspundă, să îmi vorbească atât de frumos după cât de urât m-am purtat eu, după ce l-am evitat atâta vreme. Și îi spun și despre temerile pe care le-am avut în momentul în care i-am spus ce simt pentru el, astfel că am și închis telefonul de frica de a nu fi respinsă sau călcată în picioare, iar mai apoi m-am avântat în sticlele de băutură.

Însă, atunci când mă întreabă ce s-a întâmplat după, cum am ajuns în cameră, cât am băut, nu mai știu ce să îi răspund. E ceață în mintea mea, nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat și sunt și eu confuză, însă încerc să las gândurile negre deoparte, tot ce contează este că sunt bine și nu am băut prea mult încât să ajung la spital.