Rieka | Finalizată |

48. Viitoare doamnă Geller

𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵

— Rieka, iubito, trezește-te, te rog... aud un glas atât de puternic că parcă-mi sparge timpanele, iar când deschid ochii mă lovește o durere puternică de cap.

— Au... oftez și mă vait, mai apoi simțind cum sunt trasă în brațe și strânsă cu toată puterea.

— În sfârșit te-ai trezit, rostește cel ce mă ține în brațe, iar de data asta îl recunosc, e Jo.

Jo a venit la mine, chiar dacă l-am alungat și i-am vorbit urât, chiar dacă l-am evitat atâta timp. În acest moment parcă toată durerea se risipește și mă simt mult mai bine, mă simt mai împăcată, mai protejată, mai liniștită și totul fiindcă e este aici. Nu știu dacă mă va ierta pentru ce am făcut, dar dat fiind faptul că mă îmbrățișează mă face să cred că suntem pe drumul cel bun. Iar dacă nu, voi lupta pentru el fiindcă doar alături de el pot fi cu adevărat fericită și împlinită.

— Ești aici... în sfârșit ești aici...

— Da, iubita mea, sunt aici și nu voi mai pleca vreodată, locul meu e lângă tine și al tău lângă mine, mai precis în brațele mele. Și chiar dacă se va întâmpla să mă îndepărtezi din nou, nu voi accepta așa ceva, te voi ține captivă în brațele mele până ce toate gândurile negative te vor părăsi.

— Nu voi mai face asta vreodată, nu pot trăi fără tine, nu-mi văd viitorul fără tine și fără Niklas.

— Îi e dor de tine, eram cu el când m-ai sunat, ți-a auzit glasul și când m-a văzut și pe mine agitat a început să plângă rău. De-abia am reușit să îl calmez, voia să vorbească cu tine, să te vadă, iar cum tu nu răspundeai, mi-a îngreunat situația.

— Acum e bine? Cum ai reușit să vi și când? îl întreb agitată, dar mai ales îngrijorată pentru micuțul meu.

Sunt o mătușă îngrozitoare, m-am gândit doar la bani și la afaceri, iar pe el l-am dat deoparte și l-am lăsat să sufere. Am devenit acel tip de părinte pe care nu-l pot suporta, mai precis mi-am lăsat copilașul în grija unor străini și m-am adâncit în muncă, fără să mă gândesc pentru o secundă la el. Realizez că Matthew are dreptate cu ce mi-a spus și poate că propunerea lui este una bună. Avem bani destui și atelierul, colecțiile de haine produc venit destul de mare, am avea din ce să trăim fără să ne facem griji, iar banii din vânzare i-aș pune într-un cont pentru Niklas, să facă ce vrea cu ei atunci când va crește mare.

Însă, înainte de a lua decizia vreau să mă sfătuiesc și cu Jo. Vreau să facă parte din viitorul meu și al lui Niklas și nu doar ca prieten al meu. Aș vrea să devină soțul meu, să devin doamna Geller, să-i facem o surioară lui Niklas. Și sper eu ca toate acestea să se îndeplinească, de fapt cred că o vor face dacă stau să mă gândesc. Și asta fiindcă prin acțiunile sale mi-a demonstrat cât de mult ține la mine și nu doar la mine ci și la Niklas.

— E bine, dar asta doar fiindcă i-am promis că te voi duce la el. De fapt, asta a fost și condiția prin care m-a lăsat să plec, dar și pretextul pe care l-am folosit. Nu aveam cum să nu vin la tine... Mi se rupea inima în mii de bucățele atunci când te auzeam plângând, iar eu nu puteam fi lângă tine să te liniștesc și să îți șterg lacrimile de pe obraji și de la ochi.

— Când ai venit? Cum? Când ne putem întoarce? Vreau să ajung la Nik... Nu vreau să mai sufere din vina mea, început să plâng încet și durerea de cap parcă se agravează.

— Iubito, nu plânge, Nik e bine și va fi bine, vom trece noi și peste perioada asta și vom fi cu adevărat fericiți.

— Îmi promiți? Promite-mi că totul va fi bin și că vom fi fericiți și împliniți... îl rog și încerc să mă calmez deoarece simt cum mai are puțin și îmi explodează capul.