|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
De-abia după ce ne îndepărtăm de acea casă reușesc să respir cum trebuie și realizez în ce stare eram. Mâinile îmi tremurau, respirația îmi era greoaie și inima îmi bătea foarte tare... iar toate astea din cauza unei femei haine, care cu rea intenție a reușit să mă aducă în această stare. A reușit, prin intermediul unui suflet mic și nevinovat, prin intermediul unui îngeraș să inducă frica, teama, în mine, prin amenințări că mi-l va lua. Și eu slabă cum sunt am lăsat-o să îmi pătrundă în minte, să mă controleze, dar acum pun punct, acum după toată discuția avută cu soțul ei pot respira cum trebuie, știind că nu va mai fi o problemă pentru mine și Niklas. Odată ce el nu va mai fi, ea nu ne va mai putea atinge în nici un fel, dacă vrea să își păstreze stilul de viață cu care este obișnuită va trebui să plece din acest oraș. Iar până atunci voi avea grijă de mine și mai ales de Niklas, mă voi asigura că nu va reuși să facă ceva.
Am fost slabă până acum, dar în acest moment pun punct capitolului Carola și mă pot concentra pe alte lucruri mult mai importante. Pe Niklas, dar și pe persoana proprie, trebuie să-mi fac ordine în viață, să am o stabilitate la cele două locuri de muncă și în același timp trebuie să-mi refac viața, să fiu cu cineva care mă iubește și pe care îl iubesc. Iar acel cineva este fără doar și poate Jo. Nu sunt încă pregătită să îi spun cele două cuvinte, probabil nici el nu este, poate nici nu va ține prea mult această relație, însă pe moment vreau asta. Pe moment vreau să ne cunoaștem mult mai bine, să ne cunoaștem trup și suflet, să ne apropiem mai mult decât până acum și să vedem ce va fi. Tot ce știu este că alături de el mă simt bine, alături de el mă simt protejată, iubită, în brațele lui mă simt acasă și simt că nimeni nu îmi poate face rău.
Îmi ies rapid din gânduri, cu un mic zâmbet care îmi înflorește pe față, în același timp căutând după telefon. I-am promis că îl voi suna de îndată ce termin și că îi voi spune ce se întâmplă, fiindcă știu cât de îngrijorat l-am lăsat și asta fac.
— Ești bine? îi aud glasul, tremurând și mă blochez pentru o secundă.
Mă blochez când realizez că poate omul acesta, bărbatul care îmi este cel mai bun prieten de câțiva ani, care îmi este partener și care îmi este un sprijin imens, chiar mă iubește. Sau cel puțin așa cred... de la Matt nu am mai avut niciun iubit, iar atunci nu pot să spun exact ce a fost între noi. Iubire, obișnuință, prietenie, chiar nu știu.
— Sunt bine, Jo. Am scăpat, totul va fi bine... așteaptă-mă, vin acasă. Vin la voi, îi răspund și mă abțin să nu plâng, iar în același timp închid telefonul.
Nu vreau din cauza emoțiilor de moment să spună ceva ce nu este pregătit încă. Vreau să o facă, să o facem, mai bine spus, la momentul potrivit, când vom simți că trebuie, când vom fi într-un final vindecați de traumele din trecut. Pentru că da, nici el nu are un trecut amoros mult prea frumos, însă nici nu a vrut să-mi dezvăluie prea multe. Dar acum, dacă vreau să-mi refac viața, să fiu fericită, va trebui să o facă, amândoi vom trebui să fim sinceri unul cu celălalt. Eu trebuie să închei orice legătură cu trecutul, să mă opresc din a mă învinovăți pentru moartea părinților mei, cauzată de Matt, iar el trebuie să îmi spună ce s-a întâmplat cu el.
