|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
— Niklas, scumpule, unde te-ai ascuns? întreb și mă învârt prin toată camera în căutarea sa.
În mai puțin de treizeci de minute euz împreună cu Jo, trebuie să intrăm în direct la Fashion TV în legătură cu prezentarea de ieri, dar mai ales în legătură cu anunțul de la final, iar eu încă nu sunt gata. Știu că cel mic era pe lângă mine prin cameră, în timp ce mă aranjam, dar când m-am întors cu fața spre locul unde îl văzusem, nu se afla acolo. Și colac peste pupăză, unul din pantofi crem pe care urmează să îi port lipsește.
— Ri... nu ești gata nici până acum? Tocmai ce m-au sunat de la emisiune, iar eu le-am spus că suntem pe drum, dar în felul acesta cred că vom întârzia.
Dă buzna în cameră Jo, în schimb eu nu îl bag în seamă și continui să întorc camera cu susul în jos în căutarea micuțului.
— Ri, ce cauți? Știi, te pot ajuta și astfel vom pleca mai repede, vine către mine și mă prinde de braț, întorcându-mă cu fața spre el.
— Pe Niklas îl caut, Jo, pe Niklas. Acum era aici, iar în secunda următoare nu mai era și nici pantoful meu, mă așez pe pat și îmi pun palmele peste față.
Cum pot eu să cred că micuțului îi este bine alături de mine și pot avea grijă de el, dacă eu îl pierd așa rapid și pe deasupra, în casă? Ce voi face când va merge la grădiniță sau când se va face vremea frumoasă și voi ieși cu el prin parc? Cum pot fi atât de împrăștiată și neresponsabilă? Cum?
— Calmează-te Ri, nu câștigi nimic dacă te agiți atât, fii puternică, așa cum te știu. Micuțul probabil are chef de joacă, el încă nu știe ce este bine și ce nu, deci hai, în picioare cu tine și să îl căutăm, strigă la mine, lucru la care nu mă așteptam.
— Jo țipat la tuși... Jo nu bește pe tuși, brusc ușa de la dressing se deschide și Niklas intră în cameră, frecându-se la ochi și plângând.
— Nik, puiuț, Jo o iubește pe tuși, doar că m-a văzut mult prea supărată, iar asta l-a supărat și pe el, mă ridic rapid din pat și fug spre el, lăsându-mă la nivelul său, iar apoi, ștergându-i lacrimile.
— Piciule, ce ți-a venit să spui asta? Bineînțeles că o iubesc pe tuși, nu îți amintești, aseară am anunțat întreaga lume prezentă la eveniment în legătură cu relația noastră? Jo ni se alătură și el și îl ia în brațele sale pe cel mic.
— Mama țipa la tata, mama nu iubea tata și nici Nik, mama ela lea, foalte lea, când nici nu ne așteptăm, ne oferă un răspuns care ne lasă fără cuvinte.
Știu despre certurile nenumărate dintre fratele și cumnata mea, despre momentele când țipau unul la celălalt, dar nu m-aș fi așteptat ca și micuțul să știe de ele. Credeam că au fost destul de responsabili astfel încât copilul lor să nu asiste la asta, dar m-am îndoit. La Sofia nici nu mă așteptam să se ferească, să facă astfel încât micuțul să nu fie afectat din cauza lor, dar în acest moment, fratele meu m-a dezamăgit. Știu cât ținea la fiul său și chiar nu m-aș fi așteptat să fie atât de delăsător. Nici nu vreau să mă gândesc la ce se putea gândi micuțul meu în acele momente, dar și acum, când a asistat, fără să vreau la mica dispută dintre mine și Jo.
