|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
Decid să las toate gândurile deoparte pentru moment și iau câteva brioșe din frigider pentru micuț. Fiindcă Niklas este destul de mic și fratele meu mereu a vrut să mănânce cât mai sănătos, nu există zi în care Angela să nu prepare câte o prăjitură. Bineînțeles că eu îi mai dădeam și mâncare mai nesănătoasă, dar rar și în porții mici. După ce le așez pe o tavă alături de pahare cu suc de morcov mă îndrept spre camera unde l-am lăsat acum câteva ore. Deja a trecut destul timp și nu îmi place că a trebuit să îl neglijez datorită vizitelor care a venit una după alta.
— Tuși, tuși, ai venit, sare din pat de îndată ce intru în cameră și aleargă spre mine. Une ai fost? Ce a durat atât de mult? întreabă și îmi înconjoară picioarele cu brațele sale micuțe, iar eu sunt nevoită să îi înmânez tava Angelei pentru a-l ridica în brațe.
— Cum să nu vină tuși la tine, scumpul meu? Ți-am promis deja că nu te voi părăsi, doar că am avut câteva probleme de rezolvat și am întârziat puțin.
Își așază capul pe pieptul meu și mânuțele sale mici și le adâncește în părul meu destul de lung. Încă de mic a avut această manie de a-și băga mâinile în părul cuiva, iar Sofia îl certa mai mereu, că nu e frumos și nu are voie. În schimb, eu i-am permis și îi voi permite mereu pentru că este nepoțelul meu și îl iubesc nespus.
— Ce vrea Nik să facem în seara asta? îl întreb și îi dau părul din ochii pentru a-l putea vedea mai bine.
— Vleau desene, face mutrița sa obișnuită și deja m-a convins, deși nu prea sunt de acord să îl las să stea mult cu ochii într-un ecran pentru a nu-și strica privirea.
— Dorința ta e poruncă pentru mine, scumpule, aprob, iar el începe să bată din palme.
De ce, Louis? De ce te-a luat Dumnezeu atât de devreme și nu ți-a permis să rămâi alături de noi? Să-ți vezi fiul râzând, să îl duci în prima zi la grădiniță, apoi la școală și așa mai departe. De ce?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
