Rieka | Finalizată |

40. Controlul

𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵

Un an are trei sute șaizeci și cinci de zile, însă pentru mine anul care tocmai a trecut a părut ca fiind o eternitate și totul datorită tragediilor prin care a trebuit să trec. Acum, în brațele iubitului meu, privind spectacolul de artifici îmi pun o dorință pentru anul care tocmai începe. Îmi doresc în primul rând sănătate, dar și să fiu fericită, atât eu, cât și persoanele dragi mie și acest an să ne aducă doar lucruri frumoase.

— La mulți ani, iubito! Fie ca acest an să fie mai bun cu noi și să avem parte de mai multe momente ca acesta. Să fim unul în brațele celuilalt, acolo unde ne este cel mai bine.

Mă slăbește din îmbrățișare și mă întorc cu fața spre el, luându-i chipul în palme și presându-mi buzele de ale sale. Însă nici el nu se lasă mai prejos, mă trage rapid la pieptul său și preia controlul. Buzele sale peste ale mele, mâinile sale cutreierându-mi corpul, fiori la fiecare atingere din partea sa, într-un singur cuvânt, perfect. Mă simt acasă, mă simt bine în acest moment și simt că vreau mai mult, că vreau să fim așa mai des, simt că nu mă mai satur de săruturile sale dulci, de îmbrățisările lui. Nu mă mai satur de noi.

— La mulți ani! mă las moale în brațele sale și îl las să facă ce vrea cu mine, în noaptea asta și de acum înainte.

A venit momentul să îmi permit să fiu fericită, să trăiesc clipa și să mă gândesc și la mine.

De la aceea noapte minunată au trecut patru săptămâni, ne apropiem deja de luna februarie și implicit de ziua îndrăgostiților, de lansarea noii colecții. A fost o noapte de neuitat, ne-am pierdut unul în brațele celuilalt, ne-am iubit fără să fie nevoie de cuvinte, dar am făcut-o și am realizez că da, îl iubesc pe acest bărbat și îmi doresc un viitor alături de el. Iar după felul în care mă atingea, în care îmi săruta și alinta fiecare porțiune a corpului îmi dau seama că și el mă iubește. A fost grijuliu cu mine, deși nu a fost primul meu contact intim cu un bărbat, însă a fost primul avut cu el. Și chiar dacă nu am avut parte de un cadru mai romantic, am fost noi doi, ne-am iubit și a fost magic, așa cum continuă să fie totul din acel moment.

Mă simt de parcă aș trăi un vis și nu-mi vine să cred că după atâta timp, după atâta tristețe sunt într-un final fericită și iubesc. Au fost patru săptămâni superbe, nu a fost zi în care să nu ne întâlnim, în care să nu avem parte de câte un mic moment mai intim. Însă de astăzi începe stresul, ne apropiem tot mai mult de ziua lansări și deși știu că producția merge așa cum trebuie, avem materiale de calitate și persoane competente nu pot să nu îmi fac griji. Pe deasupra, în această seară urmează să anunțăm toate detaliile despre lansare. Deja au apărut speculații de tot felul prin mass media, însă nu am vrut să oferim niciun amănunt.

Și dacă acum aproape două luni nu am putut fi prezenți la emisiunea unde fuseserăm invitați să vorbim despre relația noastră, am decis să ne prezentăm acolo și ei să primească în exclusivitate tot.

În ceea ce-l privește pe Niklas, este plin de energie și deși mai are momente când se trezește din somn și își strigă părinții își revine relativ repede. Îmi înseninează fiecare zi și momentele cu el sunt prețioase, iar când ni se alătură și Jo este cu mult mai bine. Mă bucură atât de mult că se înțeleg și că le place să petreacă timp împreună, ba chiar mai și glumesc pe seama mea, mai ales Jo și îl face și pe Niklas să râdă.

— Bună dimineața, dragoste! intru în camera micuțului și mă așez pe pat lângă el, trezindu-l.

Vrem nu vrem, astăzi trebuie să mergem la spital, să facem un mic control, câteva analize și să se asigure doamna doctor că este totul în regulă după operație. Știu că micuțul nu vrea, încă de când m-a auzit zilele trecute că vorbeam despre asta a început să plângă și să spună că nu vrea să meargă.