Rieka | Finalizată |

42. Ce cauți tu aici?

𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵

Trei săptămâni au trecut atât de repede și astăzi este ziua cea mare, ziua în care vom lansa colecția cea nouă. Mă simt atât de bine, mă simt fericită, împlinită și nerăbdătoare, toate în același timp. În interiorul meu am un amalgam de sentimente în aceste momente.

De ce fericită?

Nici eu nu am un răspuns prea clar aici, dar față de cum eram la finele anului trecut acum sunt mult mai bine. Anul a început foarte bine și mă rog să continue la fel, poate chiar mai bine. Aș putea spune că fericirea mea se datorează și faptului că îl știu pe Niklas fericit și cel mai important, sănătos.

De ce împlinită?

Ei bine, a existat un moment după moartea fratelui meu în care am crezut că nu voi mai putea creea nimic, că aici s-a sfârșit cariera mea în lumea designului vestimentar. Nu am spus nimănui despre asta, nu am știut cum să o fac și știu că nu ar fi avut cu ce să mă ajute, mai mult m-ar fi stresat. Astfel, atunci când mi-a venit ideea pentru colecția de Sfântul Valentin am și vrut să o punem în aplicare și mă bucur că Jo a fost de acord. Însă, până nu am văzut că totul este gata și că nu există nicio problemă, am stat destul de încordată și mi-a fost teamă. Iar acum, când revăd fotografiile pe care le-am făcut ieri la proba cu modelele, nu am cum să nu mă simt împlinită.

Totul arată așa cum ne doream, chiar mai bine, aș putea spune. Culorile alese de noi, roz pudrat, roșu spre un grena, dar și turcoaz deschis și materialele alese se potrivesc de minune. De data asta îi vom surprinde pe toți, zic eu. De ce? Ei bine, eu obișnuiam să creez doar rochii de ocazie, iar acum mintea mea a gândit altceva, costume pentru femei, foarte asemănătoare în croială cu cele pentru bărbați, create de Jo. Și arată atât de bine împreună, vor fi perfecte pentru cupluri și nu numai, vor veni bine pe orice doamnă, domnișoară, domn.

Și în ultimul rând, de ce sunt nerăbdătoare?

Ei bine, în aceste ultime săptămâni m-am gândit și răzgândit și am luat o decizie. Vreau ca de îndată ce va trece lansarea colecției să am o discuție cât mai serioasă cu Jo. Vreau să-i spun ce îmi doresc de la relația noastră și îmi doresc să aflu ce își dorește și el. Nu putem continua așa, poate el nu are aceleași sentimente ca mine și așteaptă să se liniștească apele și să se separe de mine, așa cum stabilisem. Iar dacă este așa, nu pot continua, mi-aș face rău fiindcă mi-aș face speranțe false, aș visa la un viitor alături de el, cum am început să o fac de ceva timp și e posibil să nu se poată împlini acest vis.

Decid să las gândurile negre deoparte pentru moment, astăzi trebuie să fie o zi fericită și după ce închid telefonul, merg să-mi fac un duș. Este încă dimineață, undeva la ora 10, însă până mă voi aranja va dura ceva, mai ales că înainte de asta vreau să petrec ceva timp și cu Niklas. Ultimele zile au fost destul de încărcate, dat fiind faptul că această lansare a fost făcută mai mult pe grabă, de obicei noi le țineam undeva în aprilie și ne-a luat ceva până am primit aprobări și tot ce era nevoie. Tocmai de aceea, n-am reușit să petrec prea mult timp cu micuțul meu, dimineața el dormea, iar seara ajungeam mult prea târziu, găsindu-l dormind. Ce mai reușeam să discut cu el prin telefon, dar foarte rar.

De îndată ce termin dușul, mă îmbrac într-un trening și cobor, auzind de la distanță râsetele micuțului, care îmi încântă auzul. În ultimele săptămâni l-am văzut și am auzit că a fost mai mereu cu zâmbetul pe buze, foarte energic, alerga prin toată casa după Sasha, iar Angie trebuia să se țină după el să nu cumva să se întâmple ceva. Ceea ce, de asemenea, ne-a surprins, cel puțin pe mine a fost felul cum a interacționat cu Marga, noua angajată. Deși a cunoscut-o de curând, nu pare să se teamă de ea sau de prezența ei, în schimb a început să facă pe autoritarul, să se comporte cu ea într-un mod superior, să-i arate cine e șeful.