Rieka | Finalizată |

47. Sărută-mă

𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵

Finalul lunii februarie mă găsește la hotelul problemă, la hotelul din Franța, mai precis din Strasbourg, aproape de granița cu Germania, însă nu mi-aș fi dorit să fiu aici. Înainte de prezentarea din paisprezece februarie îmi pusesem în plan ca după, minim o lună să nu mai port nicio grijă și să petrec cât mai mult timp cu Niklas, iar acum sunt departe de el.

Cele două săptămâni care au trecut de când am luat decizia de a face o vizită hotelului și a vedea dacă există ceva nereguli au fost încărcate. De parcă nu era de ajuns show-ul pe care l-am oferit la prezentare, atunci când l-am revăzut pe Matthew, paparazzi au aflat, nu știu nici eu cum, de problema pe care o am cu lanțul hotelier. Și bineînțeles că nu au pierdut timpul și m-au urmărit de fiecare dată, încercând să scoată ceva de la mine. Însă nu le-a ieșit, l-am avut și îl am pe Rowan cu mine și e bun la asta, la a mă păzi de acești intruși care tot ce vor este să invadeze viețile celor ca mine.

Mi-am petrecut cele două săptămâni preponderent în compania celor doi bărbați, Rowan și Matthew care nu conteneau din a-și arunca priviri urâte și cuvinte tăioase. Dacă ar mai fi fost și Jo nu știu cum aș fi reușit să rezist, însă în același timp îmi este un dor nebun de el. În momentele în care nu am nimic de făcut și doar stau simt că înnebunesc, îmi doresc atât de mult să îl am lângă mine, să mă susțină. Să mă strângă în brațele sale și să îmi spună că totul va fi bine, să-mi spună că nu mi-am dezamăgit familia și că o voi scoate la capăt într-un fel sau altul. Dar el nu este și deși a încercat să ia legătura cu mine, l-am respins de fiecare dată.

Am preferat să îmi petrec majoritatea timpului la hotel, în birou, verificând acte doar ca să nu dau ochii cu el, iar el, el a stat la mine acasă cu Niklas. A stat până târziu în noapte sperând că voi ajunge acasă și va reuși să vorbească cu mine, însă nu am făcut asta, am așteptat să plece și de-abia apoi m-am întors acasă. Și știu, e o prostie, mă comport ca un copil și ne fac rău amândurora, însă momentan nu am puterea de a îl înfrunta și de a lămuri situația dintre noi. De-abia rezist cu ceea ce am de rezolvat, dar să mai am și altceva pe cap. Însă îți promit și îmi promit, iubitul meu, voi face ceea ce am de făcut și mă voi întoarce la tine, mă voi întoarce în brațele tale, în locul unde mă simt cel mai bine, dar mai ales protejată și iubită.

Pe lângă asta, nu am putut să plec până nu am reușit să vorbesc cu Lucy, să o pun în temă cu situația actuală și să o rog dacă poate să investigheze cazul părinților și al fratelui meu. Spre norocul și surprinderea mea a acceptat și chiar a fost supărată pe fratele ei, pe faptul că mi-a ascuns adevărul, că s-a lăsat afectat de fosta relație și de acea individă pe care ea una nu o agreează sau cel puțin așa mi-a lăsat impresia. În același timp, își dorește ca eu și fratele ei să ne împăcăm și să revenim la cum eram înainte, să-l facem împreună fericit pe micuțul Niklas și să îi oferim o surioară.

Aici sunt pe deoparte de acord cu ea, micuțul a suferit și suferă în această perioadă, îmi simte lipsa, iar când îl vede doar pe Jo, fără mine, nu contenește în a-l întreba ce se întâmplă și dacă sunt bine. De-abia dacă l-am văzut în tot acest timp, însă în fiecare noapte am dormit cu el în brațele mele și asta m-a mai liniștit și mi-a dat putere.

Iar toate astea trebuie să se termine când mă voi întoarce, chit că rezultatul va fi pozitiv și voi reuși să salvez întreg lanțul sau nu și va trebui să vând o parte din hoteluri. Nu mai pot lăsa ca această situație și aceste probleme să îl mai afecteze, să îi umbrească copilăria, mai ales că în curând va face trei ani și merită să fie fericit.

Las gândurile deoparte și încerc să mă concentrez pe ceea ce am de făcut, pe teancul de acte care se află în fața mea. Am venit aici cu un scop anume, așa că nu am timp de pierdut.