|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
— În sfârșit acasă, răsuflu ușurată atunci când deschid după mai bine de zece ore ușa casei și intru, iar apoi înaintez până ajung în living și mă arunc pe canapea, nepăsându-mi de nimic din jurul meu.
— Dar pe cine avem noi aici? aud un râset venind dinspre bucătărie, iar când îmi ridic privirea îl observ pe Jo, îmbrăcat lejer, cu un pahar de vin roșu în mână. Să înțeleg că ai avut o zi grea... adaugă și se așează pe canapea, luându-mi picioarele în poala sa și dându-mi jos pantofi care m-au omorât astăzi.
— Grea e puțin spus, a fost groaznică, dacă ai știi prin câte am trecut și câte am putut să văd astăzi, te-ai cruci. Îi răspund și mă întind spre măsuța pe care a pus paharul de vin pentru a-l lua. Dar tu ce faci aici? Nu trebuia să o duceți pe Celeste la aeroport? îl întreb în timp ce sorb o gură din vin.
Nu obișnuiesc să beau, nu fac prea bine la băutură, dar din când în când merge un pahar de vin roșu. Mai ales în seri ca aceasta, atunci când sunt ruptă de oboseală și tot ce îmi doresc este să mă relaxez.
— Am dus-o pe mama la aeroport și ne aflam în mașină, mergeam spre casă, când primesc un telefon de la Angie. Nik începuse să plângă și tot zicea că o vrea pe surioara lui, deci iată-ne aici, ridică din umeri și îmi masează ușor picioarele, gest care mă ia prin surprindere.
— Acum e bine, s-a liniștit? întreb și vreau să mă ridic să merg să îmi verific nepoțelul, dar Jo nu îmi dă voie să fac asta, trăgându-mă în brațele sale.
— E bine, Lucy e cu el așa că nu te mai agita atât și odihnește-te puțin, ai muncit destul astăzi, rostește, iar eu nu fac altceva decât să mă las moale în brațele sale.
Formăm un cuplu, dintr-o decizie luată cu un anumit scop, dar pe zi ce trece realizez că a fost o decizie bună și că îmi face bine. Mă simt bine în preajma lui, în brațele lui, aș petrece ore întregi doar cu el sau vorbind la telefon. Zilele când suntem foarte ocupați încât nici să vorbim nu avem timp mi se par îngrozitoare, îi simt lipsa și aș face orice doar ca să îi aud vocea, să mă îmbrățișeze sau doar să îl văd, chiar și de la distanță. Iar după aceste zile foarte încărcate la hotel, merit, de fapt merităm câteva clipe doar noi doi.
— Știi, mă gândeam la ceva, îmi fac curaj să vorbesc și îmi ridic chipul din pieptul său pentru a-l privi și a-i vedea reacția. Ce-ai zice dacă după Crăciun plecăm undeva doar noi doi? Îl lăsăm pe Niklas cu sora ta, dacă tot s-a oferit să îi fie surioară și câteva zile să fim doar noi doi. Avem nevoie de asta, dar doar dacă vrei și tu, adaug și din privirea sa citesc că este fericit, un zâmbet larg, acaparându-i chipul.
— La același lucru m-am gândit și eu zilele trecute, doar că nu am vrut să crezi că te presez sau că vreau să faci ceva doar de dragul meu, mai ales după tragedia recentă, mă informează și îl strâng în brațe, încercând să nu plâng.
