Rieka | Finalizată |

46. Călătorie

𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵

Clar de prezența neașteptată a lui Matthew aveam eu nevoie în acest moment. De fapt, nici nu știu de ce mă mir, ar fi trebuit să mă aștept că o să vină, mai ales fiindcă Amanda este aici, iar din câte am observat eu, el chiar începe să dezvolte sentimente față de ea. Însă, nu este vina nimănui, cu atât mai puțin a mea pentru ceea ce s-a întâmplat seara trecută, știa a cui este prezentarea, știa că eu și Amanda ne cunoaștem, și-a făcut-o cu mâna lui.

— Nu vă faceți griji, domnișoară, urcați în mașină și mă ocup eu de el, aud glasul lui Rowan care iese din casă echipat și cu cheile mașinii în mână.

— Lasă, vreau să vorbesc cu el, însă stai pe aproape, îi spun când văd că duce mâna la pistolul pe care îl ține la spate și pare dispus să facă orice, chiar să îl și împuște.

Iar eu nu vreau asta, în aceste luni nu am avut parte de scene urâte și nu a fost nevoie să recurgă la violență, în niciun caz la pistol și vreau să rămână la fel și de acum înainte. Pe deasupra, nu îl pot evita la infinit pe Matthew, odată și odată tot va trebui să discut cu el și mai bine o fac acum.

— Ce vrei, Matthew? rostesc când ajung lângă paznici, fără a mă apropia prea mult de el.

Nu o să recunosc în fața nimănui, însă da, îmi este puțin teamă de el. Poate am îndoielile mele cum că nu le-ar fi făcut rău părinților mei, după cum spune și el, încă nu pot uita cum m-aș amenințat când am îndrăznit să îi ofer un răspuns negativ, răspuns care nu i-a convenit.
— Vreau să vorbesc cu Amanda...

— Și ce te face să crezi că ea vrea să vorbească cu tine?

— Mă iubește și o iubesc, Rieka, iar asta este de ajuns să știu că va vorbi cu mine și va asculta tot ceea ce am de spus. Însă tu nu ai de unde să știi ce înseamnă iubirea, tot ceea ce știi este să îi îndepărtezi pe cei care țin la tine, care te iubesc mai mult decât orice pe lumea aceasta. Așa cum ai făcut și cu mine în trecut. Dar am uitat, nu mai am nevoie de tine sau de iubirea ta, acum o am pe ea și nu vreau să o pierd din cauza ta și a neînțelegerilor dintre noi doi.

Nu știu dacă a avut intenția să mă rănească prin intermediul cuvintelor sale, însă a reușit. Nu pot să nu mă gândesc la ceea ce spune și la faptul că poate fi adevărat, că poate eu nu știu să iubesc, nu știu să apreciez ceea ce am lângă mine. În ceea ce privește relația noastră din trecut, nu am fi avut nicio șansă, nu-l iubeam, însă în ceea ce-l privește pe Jo, îmi este frică să nu fi făcut o prostie, îmi este frică să nu cumva să îl pierd.

— Dacă vrei să o recucerești pe Amanda și să îți ierte prostiile, vei veni cu mine până la hotel, au apărut anumite probleme și nu mă pot descurca singură. Bănuiesc că încă te pricepi la afaceri, îi spun și mă întorc cu spatele, mergând spre mașină, însă fiind sigură că mă va urma.

— Domnul ce caută aici, nu ar fi trebuit să plece? mă întreabă Rowan când ajung lângă el, cu Matthew în urma mea.

— Domnul va pleca atunci când îi voi spune eu să plece, acum mai puțină vorbărie, trebuie să ajungem la hotel cât mai repede cu putință, vorbesc hotărâtă și urc în mașină.

— Și ce problemă zici că ați întâmpinat? întreabă Matthew de îndată ce Rowan pornește mașina, nu înainte de a arunca o privire la noi, o privire nu prea frumoasă.

— Nu știu prea bine, lipsește o sumă mare de bani și au venit anumite facturi colosale, cel puțin asta am înțeles de la secretara mea, oftez și mă abțin cu greu să nu las lacrimile să își facă apariția. Nu vreau să o dau în bară, Mattew, ști și tu cât iubeau părinții și fratele meu lanțul hotelier și cât de dedicați erau în tot ceea ce făceau.