|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
Următoarele ore fug dintr-o parte într-alta și adun tot ce am aranjat cu nici 24 de ore în urmă. Pe atunci nici nu mă gândeam că se poate întâmpla asta, credeam că totul va fi bine și ne vom distra, dar trebuia să mă aștept și la un eșec. Asta fiindcă în viață nu mereu primim ceea ce ne dorim, dar cum toate lucrurile au un scop, poate și faptul că această zi s-a dus pe apa sâmbetei are și ea un scop al ei.
Orele trec atât de greu, probabil și din cauza faptului că în tot acest timp nu schimbăm niciun cuvânt, iar în toată casa este o liniște mormântală. Nu știu ce îi trece lui Rowan prin minte sau ce crede el că s-a întâmplat și de ce am anulat totul, dar mă bucur că nu îmi pune întrebări și mă lasă cu gândurile mele.
Sunt dezamăgită și supărată pe mine însămi, au trecut doar câteva zile de la tragedia care mi-a schimbat viața, iar eu nu mă descurc așa cum ar trebui. Cum am putut să mă gândesc, ba chiar să organizez o zi în care se presupune că trebuia să fiu fericită și cu zâmbetul pe buze. Nu știu ce a fost în mintea mea și acum că mă gândesc mai bine nu cred că aș fi reușit să mă bucur în totalitate de această zi. Cu siguranță mi-aș fi adus aminte de trecut și de faptul că nimic nu mai poate fi la fel ca înainte, deoarece acum sunt doar eu și micuțul. În concluzie, este mai bine că nu am reușit să duc acest plan la bun sfârșit, cine știe ce se putea întâmpla în cursul zilei și cum o puteam da în bară.
Tot răul spre bine. Voi termina cu strânsul decorațiunilor, iar apoi îmi voi petrece restul zilei împreună cu Niklas și mă voi relaxa. Mâine urmează o zi foarte grea și chiar trebuie să fiu odihnită și să nu las nimic să mă afecteze. Trebuie să le arăt celor care vor fi prezenți acolo că, în ciuda tuturor tragediilor din ultimii ani, eu sunt încă în picioare, mai puternică ca niciodată și gata să fac orice pentru binele meu și al micuțului Niklas. Iar odată cu asta, dacă îmi va reuși, bineinteles, nu numai că scap de presă, dar și de Carola.
— Eu am terminat de adunat totul, aud brusc vocea lui Rowan și îmi scutur capul pentru a-mi reveni la realitate și a lăsa gândurile deoparte pentru moment.
— Mai am câte ceva de pus în cutie și sunt gata, iar apoi le putem urca în pod, îi răspund și îmi continui treaba care ar fi fost de mult gata dacă nu aș fi fost atât de prinsă în gânduri.
Un sfert de oră mai târziu totul este pus în cutii și le urcăm pe rând în podul casei unde vor rămâne până anul viitor, când, cine știe, poate voi reuși să organizez o zi de Halloween așa cum trebuie. De cum pășesc în încăpere se simte un miros de închis, praful s-a depus pe alocuri și odată cu asta realizez că nu am mai urcat aici de foarte multă vreme. De fapt, nici nu aveam de ce să o fac, m-am mutat de ceva vreme de acasă.
Nici măcar nu știu ce este depozitat aici, Louis știa și ers responsabil de casă, dar el nu mai este așa că acum trebuie să mă descurc singură. Arunc o privire peste tot și văd numai cutii, dar nu îmi dau seama ce poate fi în ele, așa că las totul deoparte și mă îndrept spre ele pentru a le inspecta. Le deschid pe rând și găsesc tot felul de lucruri, de la obiecte vestimentare, la decorațiuni de Crăciun, la cărți și dosare cu acte. Dar ceea ce mă dă peste cap este ultima cutie pe care o deschid și din care ies la iveală tot felul de obiecte specifice Halloween-ului.
