|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
Eram sigură că așa se va întâmpla. Poate nu au fost prezenți în momentul în care am ajuns la atelier, iar asta fiindcă nu prea aveau de unde să știe că mă voi reîntoarce. Dar acum că urmează să mă întorc acasă, deja au împânzit parcarea. Era inevitabil, probabil m-au văzut multe persoane la venire și au dat un telefon celor de la presă și de atât a fost nevoie ca să vină. Nu ar fi prima oară când se întâmplă asta, deja sunt cât de cât obișnuită, doar că nu îmi place atenția asta exagerată asupra mea.
Nu îmi place să mi se pună fel și fel de întrebări personale. Prefer ca viața mea privată să rămână așa, nu vreau să expun toate detaliile întregi populații. Da, dacă vor să afle lucruri despre atelier, ce proiecte vor urma, cu cine am mai semnat contracte de parteneriat, atunci le răspund cu cea mai mare plăcere.
— Ce vrei să faci? fiind prinsă în gânduri și amintiri asemănătoare cu acest moment nici nu îl observ pe Jo care venise lângă mine.
— Dacă crezi că voi sta aici până se vor sătura să aștepte și vor pleca, te înșeli. Voi merge acolo și chiar dacă îmi vor pune tot felul de întrebări nu le voi răspunde și nu îi voi lăsa să mă afecteze în vreun fel. În plus, dacă îți amintești, am un bodyguard și acum e timpul să își îndeplinească atribuțiile, îmi informez prietenul și mă îndrept spre birou.
Apuc telefonul, iar după ce formez numărul șefului de pază de la parter, duc telefonul la ureche. Poate nu mi-a plăcut mie ideea de a avea un bodyguard, dar în acest moment este binevenit. Se presupune că este pregătit pentru tot felul de situați și trebuie să își apere mereu clientul, deci cu ajutorul lui trebuie să scap de mulțimea din parcare.
— Da, domnișoară Rieka. Cu ce vă pot ajuta? Vreți să chem poliția pentru a-i goni pe cei de afară sau să ieșiți prin partea din spate pentru a-i evita? îmi răspunde imediat și încearcă, ca întotdeauna să găsească o soluție.
— Niciuna din cele de mai sus, Ricardo. Atunci când am venit am fost însoțită de un bărbat, aș vrea să îl cauți și să îi spui să urce la mine în birou, îl înștiințez și după ce îmi confirmă că va face ceea ce i-am cerut, închid apelul.
— Ri, aud glasul lui Jo. Cine este acest bodyguard și de ce ai nevoie de unul? mă întreabă și de-abia acum realizez că nu am apucat să vorbesc cu el și să îl pun la curent cu noutățile.
Nici nu știu ce să îi spun, dacă să îi spun că el a fost eliberat sau nu. Atunci când am format acea relație, Jo nu prea a fost de acord, îmi tot spunea că nu ne potrivim și că relația nu îmi făcea bine, că mă trăgea în jos de la a-mi îndeplini visurile. Bineînțeles că nu l-am crezut și nu am fost de acord cu el, iar el ca un bun prieten nu s-a supărat, mi-a fost alături și m-a sprijinit în momentele grele. De aceea, știind cât de mult îl detestă pe fostul meu, nu știu dacă ar trebui să îi spun adevărul sau doar o parte din el.
