|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
—Nu vrei să le spui pa lui mami și tati? îl întreb pe blondul din brațele mele care plânge de când și-a văzut tatăl cum se pregătea.
Ca orice copil în vârstă de doi anișori nu-i place să stea departe de părinții săi, iar de fiecare dată când aceștia trebuie să plece este foarte plângăcios.
—Ești sigură că te descurci cu el? mă întrebă fratele meu după ce mă sărută pe frunte, iar când vrea să-l pupe și pe cel mic acesta își ascunde chipul în umărul meu.
—Mă descurc, Louis, nu este prima dată când stau cu el. Puteți pleca liniștiți, am eu grijă de puștiul ăsta și o să îi treacă supărarea. Mai ales dacă îi aduci câteva mașinuțe pentru colecția sa, nu-i așa Nik? de cum aude asta își ridică căpuțul și dă încontinuu din cap.
— Te iubește tata, să nu uiți asta niciodată,adaugă Louis după ce reușește să îi dea câțiva pupici, ceea ce face ca un zâmbet inocent să apară pe fața micuțului.
Coboară și Sofia, soția fratelui meu pe care eu una nu o suport sub nicio formă și ies împreună pe ușă.
De ce nu o suport?
Este destul de simplu, diferența de vârstă dintre ea și fratele meu mi se pare destul de mare și de asemenea știu foarte bine că nu îl iubește. Iar în ceea ce-l privește pe micuț nici atât nu îl iubește, se preface în fața lui Louis că este o mamă bună, dar am văzut cu ochii mei cât de urât se comportă cu el. Nu odată am auzit-o spunând că nu își dorea un copil, că este mult prea tânără și că din cauza fratelui meu care a insistat a apărut Niklas.
—Ce să facem noi acum? Mergem la tuși Ri la atelier? de cum aude asta începe să zâmbească din ce în ce mai tare, iar eu mă bucur că am reușit să-l scot din starea aceea.
Urcăm la etaj în camera sa și după ce ne contrazicem puțin în ceea ce privește vestimentația suntem gata de plecare. Atunci când îl iau cu mine pe undeva mi se spune des ce copil frumos am, iar uneori și Louis zice că seamănă mai mult cu mine. Nu la culoarea părului, aici eu sunt brunetă și piticul meu e blond, dar este foarte cochet și nu îi place să-l îmbrăcăm cu ce vrem noi. Dacă nu îl lăsăm pe el să își aleagă hăinuțele iese urât, iar asta sigur a moștenit-o de la mine.
Îl pun în scaunul pentru copii și după ce mă asigur că este în siguranță urc la volan și pornesc spre atelier. De mică am fost foarte pasionată de latura de design vestimentar, le făceam haine păpușilor. Pe măsură ce am crescut am început să mă documentez mai mult despre pasiunea mea. Odată ce am ajuns la liceu cu banii pe care îi aveam strânși mi-am cumpărat o mașină de cusut, iar de acolo a început totul. Au fost puține dățile în care îmi cumpăram ceva de la magazin, preferam să îmi cumpăr materialele și să-mi fac eu.
