|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
Zilele au trecut destul de rapid, în cursul zilei stăteam cu micuțul Nik, ne jucam sau îl învățam diverse chestii, deși nu cred că înțelegea mare lucru, iar mai pe seară mergeam împreună cu Rowan la cumpărături. Nu puteam risca să merg în timpul zilei fiindcă s-ar fi întâmplat același lucru ca la ieșirea din atelier și nu îmi doream sub nicio formă asta. În ultima seară înainte de ziua de Halloween, având toate cele cumpărate, ne-am pus împreună pe decorat casa și grădina pentru a-l surprinde ziua următoare pe Niklas.
M-am distrat, da, m-am distrat, în ciuda faptului că încă sunt în doliu după fratele meu, această activitate mi-a făcut bine. Mi-am amintit cum era atunci când eram mică și mi-am imaginat că sunt acolo, întoarsă în trecut și aranjez casa împreună cu mama, tata și fratele meu. Era de parcă îi vedeam în fața mea, îmi zâmbeau și făceam toate cele la fel ca acum mulți ani. Realitatea, însă, este foarte tristă și ei nu mai sunt alături de mine. Când mi-am revenit din acea transă, dacă îi pot spune așa și am observat că eram doar eu și Rowan acolo am scăpat câteva lacrimi.
După aceste zile și timpul petrecut în preajma lui nu știu ce părere să am despre el, nu a făcut nicio greșeală sau ceva suspect. M-a ajutat mult la cumpărături, iar la aranjatul casei nici nu mai spus, dacă nu ar fi fost el, doar eu nu aș fi putut să le fac pe toate, să pun pe sus ornamentele sau să car toate cele. A intrat în contact și cu Niklas, deși foarte puțin și a avut un comportament foarte frumos față de el, i-a vorbit pe înțelesul său și chiar l-a făcut să zâmbească, așa cum putine persoane reușesc să o facă.
După cum am și bănuit, nu am reușit să mă întâlnesc cu Jo zilele acestea, dar îl înțeleg. A stat destul timp după fundul meu și mi-a fost destul alături, sunt adult și trebuie să mă învăț să îmi rezolv problemele singură fără să fie nevoie de ajutorul cuiva. Totuși, fiindcă nu aș fi putut rezista fără măcar să vorbesc cu el pentru câteva minute, l-am sunat sau m-a sunat și el și am discutat în principal despre eveniment, dar și despre planurile mele. Nu m-aș fi așteptat să fie de acord cu tot ceea ce am eu în minte, dar ca un bun prieten ce este a spus că mă va susține și va merge cu mine până la capătul lumii dacă va fi nevoie.
Sunt sigură că, având sprijinul și ajutorul său totul o să iasă bine, la fel cum a ieșit și până acum. Este cel mai bun prieten pe care mi l-aș putea dori și nu știu ce m-aș face fără el.
Decid să las gândurile deoparte și mă îndrept spre baie pentru a-mi face rutina și de-abia apoi îl voi trezi pe micuț. Astăzi mi-am permis și eu să dorm mai mult, eram epuizată după serile anterioare în care am făcut cumpărături și am aranjat toate cele și chiar aveam nevoie de mai multe ore se somn. În plus, mâine fiind lansarea colecției, nu îmi pot permite să merg acolo nedormită și să arăt execrabil. Trebuie să fiu puternică, încrezătoare și să arăt splendid, să întorc privirile tuturor și să îi iau prin surprindere ca întotdeauna.
