|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
Muzica mă relaxează și mă face să uit de tot, de suferința pe care i-am cauzat-o micuțului Niklas, dar și de suferința pe care mi-au cauzat-o atâtea persoane. Recunosc, comportamentul meu din ultima perioadă nu este exemplar, aproape că nu mă mai recunosc pe mine însămi, dar nu meritam atacurile primite din partea lui Karl. Putea să fie oricine, dar nu el, nu ultima legătură pe care o mai am cu tata, cu Louis, ar fi trebuit să fie alături de mine și să mă susțină. Mi-a spus că i-am dezamăgit, însă el nu se privește în oglindă, el nu și-a dezamăgit fratele? Nu a promis el că ne va proteja, iar acum ce face? Mă aruncă în gura lupilor și mă lasă să mă descurc de una singură.
— Domnișoară, am ajuns, simt cum sunt zguduită și îmi scutur capul, lăsând deoparte toate gândurile.
— Unde m-ai adus? întreb înainte de a-mi ridica privirea și a observa în fața ochilor mei clădirea unde este atelierul. Ce căutăm aici? mă agit, fiindu-mi teamă ca nu cumva Jo să fie aici.
Nu aș știi cum să îi explic motivul pentru care mă aflu aici alături de Rowan. Iubitul meu știe că nu îl suport pe bodyguard și chiar de aș găsi o scuză, nu aș reuși să rămân singur cu Rowan și să îi pun odată pentru totdeauna întrebările.
— Nu vă pot spune în acest moment, dar o să vă explic imediat ce ajungem acolo unde trebuie, îmi răspunde și mai degrabă mă adâncește în mister.
Înainte să apuc să îi mai spun ceva, coboară din mașină și nu am de ales decât să fac și eu același lucru și să o iau pe urmele sale. Merg ce merg și observ că nu se îndreaptă spre atelier, ci spre, cred eu, parcul din apropiere. Asta mă mai liniștește puțin, dar mașina a rămas tot acolo, dacă Jo va veni sau este la atelier o poate recunoaște și cel mai probabil va pune întrebări.
— Stai liniștită, nu o să îți fac probleme cu iubitul tău, aud vocea lui Rowan care se află la doi metri în fața mea, dar aleg să nu mai spun nimic.
Vreau să ajungem odată acolo unde vrea el și să îi pun acele întrebări, iar după mă pot întoarce acasă. Nu-mi place că l-am lăsat așa pe micuț, deși știu că trebuia să mă liniștesc și să îmi revin după tot ce s-a întâmplat, dar de îndată ce voi ajunge la el voi încerca să îi explic și să îl asigur că totul este bine. Chiar dacă nici eu nu cred asta, chiar dacă de-abia acum încep cu adevărat problemele, el nu trebuie să știe asta. Este doar un copil și tot ce trebuie să facă este să se joace, să fie fericit și nu să plângă sau să își facă griji pentru mine.
— Știi, un loc mai bun ca acesta chiar nu puteai alege, rostesc ironic în timp ce mă închid la geaca pe care am luat-o în ultimul moment din mașină și îmi dau firele răzlețe de păr după ureche.
