Rieka | Finalizată |

Capitolul IV

          Rowan Hess   

          Și uite-mă înapoi în acest oraș, înapoi în Biesdorf, orașul în care inima mea a învățat să bată din nou, ca mai apoi să fie redusă la tăcere de persoana care mi s-a infiltrat în suflet fără să realizez. Însă toate astea, faptul că simt că mod pe dinăuntru fiindcă nu o pot vedea, fiindcă nu știu dacă ea și micuțul sunt în siguranță, toate sunt din vina mea, căci eu și faptele mele necugetate m-au adus în această situație.

           Mă doare să fiu înapoi în acest oraș, să trec pe lângă aceleași clădiri pe lângă care treceam și acum câteva luni, împreună cu ea. Însă mai tare mă doare să revăd atelierul, hotelul, parcul în care i-am spus acele minciuni de care îmi este tare rușine în acest moment. Dar toate astea pălesc în fața dureri pe care a simțit-o ea când familia ei s-a stins din viață, când toate problemele din lume au părut să se răsfrângă asupra sa, ca mai apoi să afle de trădarea celui pe care îl numea unchi, trădarea unei persoane pe care ea o iubea.

          Iar pe lângă toate astea, se mai adaugă și scrisoarea pe care i-am lăsat-o... Nu avea ea sentimente pentru mine, însă dacă a citit-o și a aflat tot ce am făcut pe la spatele său, nu cred să fi rămas impasibilă, nu cred să nu o fi rănit-o deloc. Dar m-aș bucura, căci nu mi-aș dori să o fi rănit-o mai rău decât o făcuse unchiul său.

           Dacă m-ar fi întrebat cineva, oricine, în momentul când am părăsit orașul și m-am întors acasă la părinții mei, dacă mă voi întoarce, răspunsul meu ar fi fost nu, categoric. Nu mai am niciun rost în acest oraș, ba chiar pot spune că mă aflu într-un pericol, oricând aș putea fi închis pentru moartea lui Karl, asta dacă Rieka a dezvăluit cuiva adevărul. Însă uite că m-am întors, pentru ea, pentru fata care are inima mea și care mă poate răni oricând, chiar și prin câteva cuvinte. Sunt aici pentru a mă asigura că este bine, că ei sunt bine, căci micuțul Niklas mi-a intrat la suflet asemenea mătuși sale.

          Probabil că undeva în interiorul meu am știut că va veni momentul în care vor fi în pericol, în care ceva rău li se va întâmpla. Iar asta m-a făcut să discut cu Lucy Geller, sora celui care are inima Riekăi, sora bărbatului pe care sunt gelos, căci da, sunt, mi-aș dori să stea altfel situația, să pot fi eu cu ea și nu el. Bineînțeles că nu i-am mărturisit totul, nici nu aș fi putut având în vedere ocupația sa, dar și sora cui este, însă i-am spus că Rieka este foarte importantă pentru mine și vreau să mă țină la curent odată ce voi pleca. Și da, m-a întrebat de ce plec, de ce nu o anunț pe Rieka, însă a trebuit să născocesc câteva minciuni pe care se pare că le-a crezut.

          Minciuni și iar minciuni, da, de când am sosit pentru prima oară în acest oraș am devenit specialist la a minți, cel puțin așa se pare. Însă sunt minciuni necesare, minciuni care au scopul de a o proteja pe Rieka, iar scopul scuză mijloacele. 

           Iar acum că Lucy m-a sunat și mi-a spus că e nevoie de mine aici, că Rieka, Niklas și bebelușul au nevoie de mine, nici nu am stat să mă gândesc. Mi-am făcut bagajele, am vorbit pe fugă cu părinții mei și am pornit la drum. Nu știu despre ce bebeluș a vorbit, în capul meu sunt atâtea gânduri în acest moment și parcă nu mai am răbdare. Vreau să vorbesc odată cu Lucy și să îmi spună ce s-a întâmplat, de ce au nevoie de mine, dar mai ales, vreau să o văd pe Rieka. 

          Nu știu dacă e cea mai bună alegere, însă vreau să o văd, trebuie să o văd. Vreau să îi mărturisesc față în față ceea ce simt pentru ea, să îi văd reacția, să aflu ce simte față de situația dintre noi. 

          — Bună, Lucy. Eu am ajuns, unde ne putem întâlni? o sun imediat ce ajung în centrul orașului, mai precis la parcul unde am dus-o pe Rieka acum câteva luni.