Rieka | Finalizată |

Capitolul II

          Cum și anticipasem, nici bine nu părăsim zona în care locuiesc, căci o mașină apare în spatele nostru și ne urmărește tot drumul. Știu cine sunt, sunt cei din presă și cu siguranță atunci când vom ajunge la centrul comercial, ne vor aștepta mult mai mulți și vor fi pregătiți să ne asalteze cu întrebări. Urăsc ceea ce fac, nu pot înțelege ce plăcere au să urmărească persoanele ca mine, spre exemplu, care nu sunt vedetă, nu sunt cea mai bogată din lume, sunt doar un designer vestimentar, dar înainte de asta sunt om, unul cu un trecut tragic. Iar asta pare să le placă...

          — Nu ar trebui să sunăm la poliție? aud glasul Amandei care conducea, dar în același timp tot privea prin oglinda retrovizoare spre mașina ce ne urmărea.

          — Și ce crezi că vom rezolva? Vor nega orice acuzație, căci așa fac ei...

          — Dar nu mi se pare normal ceea ce fac. Nu pot să ne urmărească și să ne încolțească de fiecare dată.

          — Ei consideră că pot și o vor face în continuare, poate doar când vor primi răspunsurile dorite sau răspunsuri care să îi mulțumească vor înceta, însă și atunci vor continua să fie cu ochii pe noi.

          Oricât ar încerca să spună că e obișnuită, că nu îi pasă, că e ok cu tot ce se întâmplă, cu presa care o urmărește, pot citi pe chipul său că de fapt este îngrozită, este speriată de ceva, deși nu știu exact ce... Însă, dacă chiar vrea ceva serios și de viitor cu Matt trebuie să se obișnuiască cu asta.

          — Putem oricând să ne întoarcem înapoi, rostesc, însă mă privește urât și decid să mă opresc din a mai spune orice altceva.

          — Nu, nu ne vom întoarce, vom merge unde am stabilit, iar dacă ne vom întâlni cu ei, dacă vor avea întrebări, le vom răspunde cât mai sincer. Da, nu mă simt confortabil, însă vreau să se termine odată asta și să ne trăim cu toții viețile într-un ritm normal, așa cum ar trebui.

          Nu pot să nu recunosc că Amanda este cu mult mai curajoasă ca mine, cu toate că este speriată de tot ce i se întâmplă în prezent, astfel că nu dă înapoi de la plan, iar asta apreciez mult la ea. Și probabil și Matthew o face, căci se aseamănă... atunci când l-am acuzat, a vrut, mi-a cerut în atâtea rânduri să îl ascult, să îl cred, nu voia să renunțe, însă eu nu am vrut, eu o țineam una și bună că el mi-a distrus familia.

          — Suntem împreună în asta, Ama. În orice moment, dacă simți că nu mai poți, că te simți copleșită, fă-mi un semn sau spune-mi, orice... Și voi găsi eu o modalitate să scăpăm de ei.

          — Trebuie să fiu puternică, Rieka. Nu doar pentru tine, cât și pentru Matt, nu vreau să aibă lângă el o femeie fricoasă, o femeie care nu e capabilă să facă față celor de la presă și mass-media.

         Bineînțeles că are îndoieli în ceea ce îl privește, însă și în ceea ce o privește pe ea, în ceea ce privește aspectul său fizic. Se compară cu fostele lui, se compară cu mine și se consideră superioară, însă trebuie să vorbesc cu Matthew, să îi scoată orice gânduri din cap, căci ea e cu mult peste toate partidele sale, chiar și decât mine, căci ea este un suflet atât de pur și bun, nu ar face rău nimănui. Și merită tot binele din lume.

         — Încă mai poți da înapoi, iar asta nu ar însemna că ești fricoasă, îi spun când mall-ul ni se arată în față și deja pot vedea mașinile celor de la diferite canale de televiziune cum au împrejmuit zona. În fond, băieții nu cred că vor fi tocmai fericiți când vor afla de această ieșire sau de faptul că vom răspunde întrebărilor pe care le vom primi.